Oameni fericiti vs oameni nu-chiar-atat-de-fericiti

Un filosof a declarat candva ca toti oamenii se nasc egali, ca diferentele potentiale care apar se fac resimtite odata cu nivelul de cunostinte dobandit, caracterul moral pe care fiecare si-l dezvolta si asa mai departe. Nu prea stiu de nivelul de cunostinte, dar intr-adevar cu totii ne nastem egali, cel putin cand vine vorba despre relatii. Cu totii suntem o apa si un pamant in domeniul acesta pana in momentul in care pasim pe taramul Pubertatii, inaintam prin Adolescenta si in final ne oprim in Tara Adultilor. Da, pubertate reprezinta inceputul- binecuvantati fie hormonii nostri, cosurile malefice si matreata care, in viata celui care se bucura de prezenta ei, face ca fiecare zi sa se asemene cu Craciunul.Ajunsi aici, cand ne place de cineva, ne manifestam sentimentele altfel decat sa ii impingem in noroi sau sa ne luam la bataie cu ei si astfel, ajunsi in adolescenta incepem sa avem relatii si odata cu acestea apar si diviziunile dintre oameni fericiti si oameni nu-chiar-atat-de-fericiti.

In contextul in care te simti masochist, singurul lucru care trebuie sa il faci faci este sa te asiguri ca ai un cerc de prieteni in care toti au pe cineva iar tu esti singura persoana care nu a cunoscut “fericirea pe care ti-o aduce o relatie”. Acesta este inceputul sfarsitului. Minunate sunt momentele in care toata lumea incepe sa vorbeasca despre relatiile lor, iar tu stai si te uiti la fiecare in parte fara sa zici nimic, pentru ca in fond…nu prea ai ce sa zici. Eh, poti fi destul de sigur ca in acel moment poti sa incepi sa privesti pe pereti, sa iti comanzi o cafea, chiar sa jefuiesti o banca, pentru ca oricum…nimeni nu o sa te observe pentru urmatoarele 3 ore. Dar, hei, nu poti sa invinuiesti pe nimeni pentru ca, in fond, subiectul nu a fost deschis decat de vreo 20000 de ori pana acuma. Asa ca tot ce poti sa faci este sa dai din cap intelegator la prietena care iti vorbeste despre cat de mult a suparat-o prietenul ei pentru ca s-a dus sambata la fotbal cu prietenii lui in loc sa stea cu ea. Evident, trebuie sa ii dai dreptate si sa o asiguri ca nu este exagerata, pentru ca atat timp cat printre prietenii lui de fotbal se numara Angelina Jolie, Jenna Jameson si Charlize Theron, grijile sunt perfect fondate. Plus de asta, se subintelege desigur, ca orice om are obligatia sa renunte la toata viata sa si sa te tranforme pe tine in centrul universului lui. Daca te opui, inseamna ca pur si simplu nu intelegi situatia!

Astea toate ar fi in regula daca la un moment dat nu ar aparea intrebarea cea mai jenanta si torturanta din lume. Cand esti printre rude de varste matusalemice care incearca sa afle daca este sau nu cineva si pe langa tine, te simti oarecum jenat. Insa intr-un cerc in care pe unii ajungi sa ii consideri-poate nu prieteni, dar amici da, totul devine parca penibil si ajungi sa te simti de parca Degetica ar fi Michael Jordan pe langa tine. Aceasta insa isi cunoaste propriul prolog: mai intai o persoana se uita la tine pe furis, apoi inca una, astfel ca ajungi sa fi tintuit intr-un mic colt pentru un timp care ti se pare apasator de jenant. Iar apoi se aude o voce: “Dar tu…nu ai pe nimeni?” si este momentul in care pur si simplu te vizualizezi intrand in persoana respectiva cu un camion. Si, ca in mai toate situatiile vietii, ti se prezinta anumite optiuni: poti fie sa faci o gluma pe tema asta, fie sa zici sincer si pe loc “Nu, nu am pe nimeni”. Insa, in contextul in care daca glumesti in legatura cu intrebarea respectiva ai cam 80% sanse sa scapi basma curata, poti fi destul de sigur ca in momentul in care vei rosti acele cinci cuvinte vei primi drept cadou fie o vreo replica banal de incurajatoare, fie privirea milei.

Privirea milei este echivalentul cutiei milei in sensul ca oamenii se uita la tine cu niste ochi de parca ai avea o boala terminala… Oare ei stiu ceva ce tu nu stii? Nu neaparat, si nici nu indraznesc sa zic ca acea privire are ascunse anumite intentii rautacioase pentru ca sunt convinsa ca in majoritatea cazurilor nu este asa. Insa oricat de bune ar fi intentiile, oricat de cumsecade vorbele, tot te simti de parca ai merge pe strada intr-o zi ca oricare alta si de-odata cineva ti-a pus in mana 5 bani si a zis “Sa te ajute Dumnezeu!”.

Aceasta este diferenta care survine intre oamenii fericiti si oamenii nu-chiar-atat-de-fericiti. Nimeni nu este mai bun ca celalalt, insa oamenii care au cam totul tind sa ii faca pe restul sa simta destul de clar faptul ca ei nu au chiar totul prin gesturi total inofensive dar care se fac simtite. Este imposibil sa vorbesti cu o persoana careia ii merge bine in domeniul care la tine se duce pe apa sambetei pentru ca inevitabil, dintr-un exces de bunavointa persoana iti va arunca privirea care parca te face sa te simti si mai ciudat, si mai trist, si care in final nu te consoleaza cu nimic. Persoana aceea nu te va putea intelege, pentru ca in fond nu stie cum este sa fii in situatia in care tu te afli de o multime de vreme. Este ca si cum ai incerca sa vorbesti cu un clovn despre sensul vietii…

Poate totusi regula nu se aplica mereu, sunt convinsa ca sunt si exceptii dar nu cred ca exista vreo persoana care nu a experimentat privirea sau care nu a servit-o la un moment dat pe o tava de argint, uitand faptul ca oricand s-ar putea afla la capatul acelei priviri, iar daca inca nu ti s-a intamplat sa primesti minunata privire, nu-ti face griji, pentru ca o sa ti se intample in curand.

Anunțuri

19 comentarii

Din categoria Andreea

19 răspunsuri la „Oameni fericiti vs oameni nu-chiar-atat-de-fericiti

  1. laura

    oameni „nu-chiar-atat-de-fericiti”… e si asta un mod de a spune „ratati din punct de vedere sentimental”. nu-i asa??? :))) let’s face it: de fapt, despre asta e vorba. so what?!?!?!? want my opinion??? 99% dintre relatii SUCK!!! de fapt, nici macar nu par relatii amoroase, ci relatii dintre un detinut eliberat pe cautiune si politistul care il supravegheaza. „unde ai fost?”; „de ce nu ai raspuns la telefon?” etc. SCREW IT!! macar oamenii „nu-chiar-atat-de-fericiti” nu trebuie sa dea raportul la fiecare cinci minute… the way I see it, oamenii „fericiti” pot sa ia „privirea milei” si sa si-o bage fix in … nas!!! (e post, nu vorbesc urat) :)))

  2. Catalin Arama

    Mai bine v-ati gandi cum sa iesiti din ipostaza de nu-chiar-asa-de-fericiti si nu sa o acceptati ca un fenomen care se intampla tuturor.mai bine observati ca s-a inmultit numarul lesbienelor ceea ce din punctul meu de vedere reflecta faptul ca numarul barbatilor adevarati a scazut…asta e o problema cu adevarat..mai rau,extrapoland,a crescut simtitor numarul homosexualilor,din aceeasi frustrare sexuala pe care o au adolescentii.deci dragii mei asta e problema tinerilor din ziua de azi,prefera sa stea sa invete,sa se joace pe calculator,sa piarda timpul in casa la tv,etc in loc sa iasa si sa cunoasca fete,in cazul baietilor si baieti in cazul fetelor..pt ca asa e normal si firesc si sanatos,desi sincer sa fiu ca barbat nu-mi displace ideea unor lesbiene in menage cu mine..poate pentru ca n-am experimentat inca..dar vreau si incerc..deci e un inceput:).asa ca dragii mei lucrati la partea mentala,sa aveti jocul in minte si sa stiti sa jucati..lasati corectitudinile si politeturile la o parte..pt ca a zis bine cine a zis mai sus ca de obicei relatiile sunt intre detinuti abia eliberati pe cautiune si gagici posesive…sau intre gagici libertine si baietzei care vor o bucata de stiti voi ce.va pup

  3. Rautzu

    ce pot sa zic .. ca am avut si eu parte de asa ceva..si crede-ma ,ca am avut ,ma plangeam in stanga si in dreapta ca nu am prietena ,si toti foloseau privirea milei ..bleahhh…cateodata nu mai suportam si vroiam sa ii intreb: „aveti nevoie la WC?” in fine asta a fost demult ,am dat uitarii „Privirea milei ”
    P.s. Te pup si spor la articole!

  4. Pixie

    Lol Cataline thx a lot ca ne-ai impartasit dorintele si doleantele sexuale…it means a lot 😛

  5. Pixie

    Laura de acord 100% cu tine and glad you liked it! 😀

  6. tigey

    Oamenii fericiti vs Oamenii nu-chiar-atat-de-fericiti au 1-0:p
    Eu nu cred ca asa multe persoane da „privirea”, cred ca pana la urma totul se rezuma la prietenie, poate ca daca primesti privirea, uite-te de la cine o primesti.

  7. Pixie

    pt Tigey: tocmai asta este in esenta ideea articolului. Indiferent de la cine primesti privirea, prieteni sau dusmani, tot ajungi parca sa simti si mai mult faptul ca tie iti lipseste ceva iar ca altora nu. Atunci cand nu avem acel ceva chiar nu vrem sa facem reclama acestui fapt, iar daca cumva ajungem sa vorbim despre asta, am prefera sa ne aruncam in Dambovita decat sa primim acea privire care ne eticheteaza oarecum. Macar pestii din Dambovita nu au mimica….

  8. Kretzu

    Super subiectul, si foarte bine structurat! Tine-o tot asa Pixie :* Mult succes >:D<

  9. ARV

    Cum am mai spus dupa parerea mea fericit esti cand exista armonie intre ceea ce gândeşti, ceea ce spui şi ceea ce faci. Raportand asta la titlu articolului ma face sa urlu. Mai vreau sa ti spun ca (vezi ex) fericit nu are grade de comparatie
    (dupa mine), chiar daca gramatica ii acorda. Cred ca cum se comporta anturajul, (da sau nu esti intr o relatie) depinde de tine caci ce semeni aia culegi. Daca cineva se afla in situatia asta in care „prietenii” ii arunca priviri miloage, indiferent de motiv, ii recomand sa caute iarba mai verde si mai grasa ca si pierde timpul.
    Ca sa revin la stilul si forma ariticolului parca e luat dintr o revista de femei genu „Ioana” sau „Bravo Girl”, si da consider asta negativ.

  10. Pixie

    @ ARV: cumva aveam senzatia ca o sa se inteleaga ca e o ironie, dar I guess not si din pacate mi-am uitat acasa pancarta pe care scrie cu marker negru, mare incat sa vada tot omul „IRONIE”. Dar avand in vedere ca orice articol de genul asta poate fi inteles in moduri diferite, respect parerea. Ca si stil insa, sorry dar daca tu vezi ceva comercial, ceva Bravo Girl in articolul meu, te sfatuiesc sa iti pui niste ochelari de soare, sa faci rost de o cana plina cu numeroase creioane si de un baston.

  11. Bubbles

    „daca n-ar exista fericirea altora, nu ne-am sinchisi de nefericirea noastra” daca nu am sesiza implinirea sentimentala a celor din jur (si este greu sa nu observam , pt ca ei fac tot posibilul sa stie toata lumea cat d fericiti sunt) probabil ca ne-am simti bine cu situatia in care ne aflam, sau cel putin impacati. si nu am da o asa mare importanta statutului de „single”. cat despre „privirea milei”, te face sa t simti ca si cum ai avea o boala pt care nu s-a gasit leac (exact cum tu, pixie, ai surprins foarte bine ideea). in plus, bazele unei relatii nu se pun din dorinta de a nu mai fi single si ca lumea sa te priveasca altfel (so to speak). este o idee complet eronata. ar trebui sa fie motivata de altfel de emotii si ca totul sa se intample la momentul potrivit.

  12. Al3csa

    …păi…cred că acum mă incadrez in categoria celor nu-chiar-atât-de-fericiţi..e drept..ţi-am oferit privirea milei 😀 dar am şi primit-o..însă ideea e să transfori dezavantajele in avantaje..eu mă bucur de ceva timp de declaraţia mea de independenţa..

  13. Anca

    Ummm.. da… CUNOSC senzatia. Si mai ales ma enerveaza cand ma vad cu un tip si cu toate astea nu il afisez si lumea crede ca sunt singura cuc. Oricum, super fain postul! Parca mi te imaginam in fata mea gesticuland! 😀

  14. Ela

    Anca, puteam sa jur ca o sa lasi un reply la articolul asta. Daca imi aduc bine aminte, chiar am purtat discutii pe aceasta tema cu tine, nu?
    Pe mine m-a uimit Pixie, in schimb, scriindu-l. 😀

  15. Marius

    Bine punctat, bine exprimat acel tip de senzatie. As completa, ca cineva care s-a aflat cand intr-o tabara cand in cealata, ca mereu invidiezi adversarul :). Si e recomandat sa nu intarzii prea mult in niciuna dintre tabere, dar sa termini in prima 😉

  16. Vidrutza

    Da,recunosc,ti-am povestit multe de nenumarate ori dar nu cred ca m-am incadrat pe mine in categ. pers „fericite” sau pe tine in cea a pers „nu chiar atat de fericite” si nici nu tin minte sa-ti fi aruncat „THAT LOOK” (asta prin liceu,you know :D)…adica c’mon e jenibil! Asta nu inseamna ca ma simt acuzata de ceva,doar vroiam sa subliniez ca nu toti suntem la fel …cei considerati „fericiti” …Ba chiar mai mult, unii sunt considerati asa chiar degeaba, aparentele inseala de foooaaarte multe ori (nu e cazul meu,in totalitate 😀 )

  17. Pixie

    Imi place atat de mult ca mai toata lumea m-a intrebat: „Articolul asta e despre tine?” . Pentru ca raspunde la intrebare, totul este luat general. „Materialul” vine atat din propria mea experienta cat si din experienta altora: amici si prietene.
    Desigur, nu toata lumea acorda privirea, cum nu toata lumea se simte jenat daca primeste acea privire. Totul este luat la modul general-subiectiv daca asta are vreo logica what-so-ever :))

  18. cristi

    lista lucrurilor de care putem fi siguri: nu bea apa dupa ce ai alergat (Noica). cum relatziile nu intra in capitolu asta (deshi alergatu dupa femei ne omoara, nu ce urmeaza), ergo nu putem vorbi de certitudini. cu exceptzia!, (batranu filosof era cam ramolit), certitudinii faptului ca o vom lua in barba. shi’n plus, nu tu cheltuieli, nu tu tzaca-tzaca non-stop, nu bancuri tampite din partea prietenilor (ma, n’are cine shtie ce fatza, da ii buna de…). chiar, am ajuns la concluzia ca itzi iei mai mult mijto shi mila daca ai pe cineva, decat daca eshti singur

  19. Alexa

    un articol care surprinde foarte bine ce isi propune si este scris si intr-o maniera caracteristica:) bv la tine, pixie =D>

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s