Arhive lunare: Aprilie 2008

Rebranding ROMANIA

Este aproape imposibil sa imbunatatesti o imagine a unei tari in afara hotarelor ei, atata timp cat in interiorul granitelor sale ceea ce predomina este tabloul negativ al unui popor corupt si neserios. 

„Unde s-au dus, cand au apus, anii de sus ai gloriei ei ?”   Putem vorbi despre asa ceva in istoria noastra sau totul e doar o idilizare perfecta in cartile de istorie?    Vlad Tepes, Stefan cel Mare, Neagoe Basarab, Petru Rares, Mircea cel Batran, Mihai Viteazul  –  cat este istorie si cat este poveste?

Trecand peste „programele – directiva de dezvoltare economico – sociala a Romaniei in profil teritorial”  ajungem la Romania zilelor noastre: o tara proaspat devenita membra UE, care organizeaza summite NATO si despre care se scrie in presa straina!! In mod normal, acesta ar fi un prilej de bucurie, dar ce te faci cand citesti pe prima pagina a ziarelor franceze despre cainii comunitari bucuresteni ce le-au dat batai de cap fortelor de ordine?

Care sunt asadar caracteristicile Romaniei moderne?  Daca am face un sondaj de opinie in care sa intrebam oamenii despre simbolul Romaniei probabil ca Nadia Comaneci ar fi pe primul loc.  Ceea ce e super bine, daca stai sa te gandesti ca Jiji ar putea fi astazi considerat un simbol de catre poporul de rand.  De asemenea, sunt convinsa ca Hagi inca ocupa un loc important in inimile Romanilor, dar incep sa am dubii in legatura cu Brancusi si cu a sa << Coloana a infinitului>>.

Care sunt locurile ce ar trebui vizitate in tara noastra?  romania-is-my-country ?  Ei, bine, ar trebui cu totii sa aflam ca acel concept de turism nu se opreste la Valea Prahovei! 

Care dintre urmatorii factori are o importanta mai mare asupra imaginii tarii: mass media nationala, presa internationala, presendintele, sportivii romani, turistii romani, artistii romani, produsele romanesti, studentii plecati cu burse, Guvernul, filmele romanesti, muzica romaneasca sau companiile autohtone?

Ce ai putea tu, ca locuitor de rand, sa faci pentru tara ta? In primul rand, sa-ti raspunzi la intrebarea: ” Te consideri un reprezentant al Romaniei atunci cand calatoresti in alta tara?”

 

Aceeasi,

Ela

13 comentarii

Din categoria Ela

Inca putin despre religie

Precizez inainte de a incepe articolul ca sunt crestin ortodox si in mare parte sunt fericit cu acest statut. Intrebarile care urmeaza sunt, cred, tipice oricarui om.

Vorbeam cu un amic, aspirant la pozitia/titlul de preot si imi spunea ca cel mai mare pacat pe care il poti face este sa-ti schimbi religia, sa renunti la credinta actuala si sa te indrepti catre alta.

Intrebarea care imi vine in minte este evidenta: De ce sunt fortat sa cred in anumite lucruri si sa ader la o religie pe care parintii si imprejurarile sociale mi le impun la nastere, de ce sunt botezat in acea religie cand eu nu am niciun drept la alegere si de ce atunci cand devin constient de lucrurile care ma fac pe mine fericit si in care cred sunt fortat sa raman la alegerea facuta de altii pentru ca altfel as face cel mai mare pacat ? Unii ar putea spune ca, stai putin, faci cel mai mare pacat in ceea ce priveste religia pe care o parasesti, dar in schimb faci cel mai bun lucru posibil cat priveste religia nou imbratisata. Totusi, avand in vedere ca tot ce e dupa viata pamanteasca e atat de neclar, ramai cu constiinta afectata de faptul ca ai facut cel mai mare pacat.

Prima impresie e iarasi, evidenta: Obiectivul suprem al religiei este sa se extinda, sa acapareze cat mai multi credinciosi, sa devina religia unica din lume. Cum sa faci mai bine acest lucru daca nu prin fortarea aderararii la credinta atunci cand omul nu are cum sa faca alegerea, si apoi impunerea legii supreme: daca pleci, ai pacatuit in modul cel mai grav. Inainte (evul mediu) mai era si alta cale de extindere: cruciadele. Acum insa, nu se mai poate pune problema asa.

Nu e o intrebare de al carui raspuns depinde apartenenta mea la religia curenta sau nu. Sunt fericit cu religia pe care o am si cred ca asta e cel mai important lucru pe care religia il poate face: sa te faca fericit, dar daca tot suntem in preajma acestor sarbatori care ne apropie de Dumnezeu atunci cred ca e normal ca aceste intrebari sa-si faca loc catre suprafata si sa-si gaseasca exprimare intr-un articol pe acest blog.

Razvan

Un comentariu

Din categoria Razvan

Putin despre religie

Avand in vedere ca ziua mea de articol s-a intamplat sa pice in Duminica Mare, tema care ma simt obligata sa o abordez este religia. Acum, pentru cei care traiesc senzatia ca acest articol va proslavi crestinismul si magia Pastelui, pot doar sa spun ca se inseala. Pentru cei care, citind mai sus au impresia ca articolul va fi despre denigrarea religiei, pot doar sa zic sa nu mai aiba senzatii, sa nu isi mai faca impresii.
 Pentru mine, acesta a fost primul an din viata mea cand nu m-am dus sa trec pe sub masa si personal, regret acest lucru. Stiu ca este un obicei tipic crestinesc, ancorat in simbolism, dar eu regret faptul ca nu am putut sa ma bucur de el intrucat facea parte din tiparul respectat de Paste. Nimic nu se compara cu el. Te apleci si intri pe sub masa, cu fata la 5 cm distanta de fundul persoanei din fata ta, mergi incomod (o data trecut de varsta de 8 ani masa aceea devine dureros de joasa), te doare spatele si cand in sfarsit ai senzatia ca s-a terminat, te ridici, te dai cu capul de masa atat de tare incat cineva sare sa tina sfesnicele ca nu cumva sa cada si stii ca mai ai de mers cam inca 30 de cm. Si poate este incomod, si enervant, dar ideea in sine este ca mie imi place. Poate ca imi place pentru ca la sfarsit am ocazia sa privesc amuzata spre ceilalti care mai sunt nevoiti sa treaca de una, doua, sau trei ori, nu exclud. Insa pe langa aceasta imi place pentru ca reprezinta o traditie, care a fost dusa mai departe din generatie in generatie, si nu as putea sa concep ca acest lant sa se opreasca tocmai la mine.
 Se spune ca 97% din populatia pamantului este adepta a unui cult, ceea ce, daca matematica nu ma inseala, incadreaza 3% din oameni in ateism, in necredinta, aceia care considera ca toti ne inselam benevol, si ne cufundam intr-un vis numit “credinta”. Personal nu am fost niciodata genul care sa creada in icoane, in preoti si am preferat explicatia lui Dan Brown cu privire la viata lui Isus . Atunci, intrebarea care apare este formulata in felul urmator: sunt eu oare credincioasa? Sunt cei ce gandesc asemeni mie crediniosi la randul lor?
 Corect, poate Iisus nu a existat, sau daca a existat nu a fost decat un om ca oricare altul iar toate minunile lui de care am auzit sunt nimic mai presus de fabricatii ale unor minti aflate in cautarea unui raspuns si a unei explicatii. Poate insasi religia, cu toate formele pe care este capabila sa le ia: crestinism, catolicism, protestantism, budism, daoism este la randul ei o fabricatie. Are acest lucru importanta? Eu cred ca nu.
  Importanta religiei nu isi gaseste neaparat fundamentul in veridicitatea ei, nu e solidificata prin dovezi cum ar fi cruci in cartofi, sau imagini ale sfintilor sculptate in copac. Omul vede ceea ce vrea sa vada, si interpreteaza cum doreste el sa fie. Religia este mai presus de orice o forma de filosofie de sine statatoare, si ca orice filosofie, misiunea ei este de a explica, de a elucida asa cum se permite dupa dogme si obiceiuri ceea ce pentru noi se pastreaza ascuns in intuneric. Viata lui Iisus pe pamant, fie ea adevar sau minciuna, reprezinta punct de interes prin exemplul oferit, prin principiile inaintate. Aceste principii umanizeaza omul, sunt legi morale din care majoritatea reprezinta fundamentul umanitatii noastre. Ofera exemplul omului fara de pacat, puternic in fata tentatiilor, nu pentru ca ne face vinovati ca nu putem fi la fel, ci pentru ca ne insufla acea ambitie si dorinta de a fi la randul nostru morali.
 “Sa arunce piatra cel ce se considera fara de pacat” Aceasta fraza analizata este un indemn simbolic. Piatra, desi in cadrul povestii, era, chiar ce intelegem noi prin piatra- obiect foarte dur capabil sa sparga multe lucruri, printre care si capete- reprezinta in acelasi timp ocara, judecata aspra, ce cade asupra omului cu graba, fara a fi insotita de un proces de reflectare temeinic. De aceea ea este “aruncata” intrucat e aspra; ea denigreaza si umlieste.
 Poate parea un exemplu minor, dar este unul care ascunde o invatatura dincolo de aceea conform careia e considerat nepoliticos sa arunci cu pietre in oameni. Aceasta povata ne indeamna sa privim in interiorul nostru, sa ne analizam pe noi ca oameni inainte de a-i analiza pe altii. Omul in esenta lui este dominat de imperfectiuni, de neajunsuri si aflati in situatia respectiva, cine poate spune ca nu ar  proceda la fel sau poate mai rau?  Ba mai mult, daca noi suntem imperfecti si limitati, ce ne face pe noi vrednici sa judem pe altii?
 O alta problema interesanta adusa in plan o data cu religia, este aceea a tuturor suferintelor pe care le-a adus: Cruciadele, razboaie, excomunicari, Inchizitia, terorism. Comedianul Richard Jenny a spus la un moment dat ca daca porti un razboi in numele religiei este ca si cum te-ai bate pentru cine are cel mai bun prieten imaginar.
 Parerea mea, este una distincta intrucat nu inteleg si nicioata nu am putut intelege razvratirea oamenilor impotriva celor de alta credinta. In mintea mea un astfel de lucru nu isi gaseste justificare. Nu conteaza daca decidem sa il numim Alah sau Dumnezeu sau E.T. Daca credem sau nu ca preotii sunt mijlocitorii intre oameni si Divinitate. Acestea toate sunt detalii minore…si poate cea mai la indemana comparatie este urmatoarea: Luam un catolic, un budist si un musulman si ii punem frumos la o masa. Musulmanul nu vrea sa manance carne de porc pentru ca Mahomed considera porcul un animal josnic si murdar; catolicul nu vrea paine dospita ca este prea gustoasa; buddistul nu vrea sa manance pui intrucat poate este o ruda reincarnata asa ca se hotaraste sa comande salata. Sunt diferiti? Cu siguranta! Dar aceasta nu conteaza deoarece toti stam la aceeasi masa. Cu totii credem intr-o putere suprema care exista acolo undeva, acel ceva ce ne-a determinat existenta, si care nu se afla neaparat intr-o nava zburatoarea. Felul in care ne manifestam aceasta credinta se afla la indemana noastra. Cine poate sa ne spuna noua ce este si ce nu este erezie? Religia a fost creata de oameni, tot oamenii i-au trasat limitele si principiile si nu exista religie care sa nu aduca cu ea lipsuri intrucat ca si oamenii, religia este imperfecta.
 In privinta crestinismului, lipsul principal imi sta la indemana. Intr-o dimineata, acum 2500 de ani, un om se trezeste dimineata morocanos, suparat pe soacra ca i-a mancat friptura si se duce la prietenul lui si ii zice

“Stii de ce a fost alungat Adam din Rai?”

Prietenul lui se uita la el putin confuz, se scarpina in barbie, se scarpina in crestet ca sa isi pun gandirea in miscare, si zice infrant:

“N-am nici cea mai vaga idee” 

 Omul nostru priveste infuriat inapoi spre casa, ii vine sa zica ceva de drag dar se abtine (intrucat blogul nostru nu admite cuvinte vulgare) si spune:

“Iti zic eu de ce: Eva a fost!”

“Cum asa? “

 “Pai da! Adam statea acolo frumos, lui nici nu-i placeau merele si Eva l-a pus sa muste din mar!”

“Dar de ce ar fi facut asta?”

“Pentru ca Eva avea stofa de soacra! Si era rea!” “

„Hai mai, nu-i asa!”

“Ma, tu te intelegi bine cu soacra-ta?”

“Nu!”

“Pai atunci?!”

“Hmmm cam ai dreptate…”

 “Pai eu ce zic aici?!”

 Si prietenul lui se duce si impartaseste teoria altui prieten si tot asa incat pana la urma se hotaraste ca da, asa a fost, si femeia nu intra in altar, pentru ca la un moment dat o sa devina soacra si asta o face rea. Ea corupe si apoi asupreste barbatul, ea e cea care a ascultat de Satana!
 Doua mii de ani mai tarziu, femeia este pusa pe rug pentru ca Satana poate poseda sufletul “slab” al femeii mult mai usor decat pe cel al barbatului, si asta justifica Malleus Maleficarum precum si toate torturile la care este supusa orice femeie considerata vinovata de vrajitorie.
 Toate acestea pentru ca cinci sute de ani mai tarziu, parintele sa vina la mine pentru a-mi spune “In ochii lui Dumnezeu cu totii suntem egali!….Tu insa, esti femeie, nu ai voie sa pasesti in altar!” Iar eu stau acolo si privesc spre preot cu privirea mea de feminista convinsa deoarece nu  mi se pare drept si nici corect din punct de vedere moral. Ma supar, ii spun preotului ca Eva nu a avut nici o vina, ca Adam a luat marul acela pentru ca a vrut…sau pentru ca ii era foame! Si ca icoana aceea din colt e stramba! Parintele se supara pe mine, si zice ca bine a zis cine a zis ca femeia e rea…si ajunge la concluzia ca am stofa de soacra.
 Acesta bineinteles este doar un exemplu-scris intr-un stil extrem de relaxat- una din imperfectiunile religiei crestine, si care poate fi intalnit si in cadrul altor religii. Musulmanii cel putin justifica razboiul ca fiind “sfant”, purtat in numele lui Alah, iar acesta este un exemplu de manipulare a religiei pentru alte scopuri decat acelea pentru care a fost conceputa. Scopul acestui articol nu este insa de a divulga astfel de lucruri. 
 Concluzia mea este insa urmatorea: Nu conteaza in ceea ce credem, nu conteaza daca cultul religios caruia ii apartinem difera atat de mult de cel al semenilor nostrii, daca toate diferentele dintre noi sunt accentuate, intarite prin religie. Nu conteaza nici macar daca este un cult inscris intr-o carte. Noi avem posibilitatea de a crede in orice ne sta la indemana. Daca eu prefer sa dau toate detaliile la o parte si sa pastrez doar ideea ca exista acolo undeva un creator, o calauza, cine are dreptul sa imi spuna mie ca visez? Cine are dreptul sa se ridice si sa imi spuna ca nu este adevarat ceea ce gandesc eu?
 Sunt oameni a caror credinta sta in increderea pe care o au in alti oameni. In convingerea ca toti oamenii sunt capabili de intelepciune si de fapte bune, ca orice om este important, indiferent de valoare lui sociala sau materiala. Cine poate sa spuna ca aceasta nu este o credinta, si mai mult, cine poate sa spuna ca acest om viseaza?
 Acel lucru ce ne aduce liniste sufleteasca, ce ne echilibreaza si ne da speranta, aceea este credinta. De unde provine si pe ce se bazeaza sunt lucruri vaduvite de importanta si cum se intampla cu orice lucru in aceasta lume, acel ceva ce nu are importanta, isi pierde existenta in neant si este nimicita.

Paste fericit!

Andreea

4 comentarii

Din categoria Andreea

Educatie…

…sau religie? Nu ma simt in stare sa scriu despre religie, probabil pentru ca astazi mi-am dat seama ca acel concept de Dumnezeu s-a cam dizolvat in ultima vreme pentru mine, in paralel in timp ce conceptele de „poti face orice” si „principiile infraneaza boom-ul evolutiei” au tot evoluat.

Astazi vreau sa va vorbesc despre educatie si ce putem face in legatura cu ea.

Nu stiu cati dintre voi v-ati ridicat impotriva sistemului de educatie. Probabil toti, insa nu stiu cati ati depasit stadiul de injuraturi, batut profi ( cazuri extreme si rare, sper ) sau plans la prieteni. Ce fac studentii? Prefera sa plece afara, dand vina pe comunism si ca niciodata n-o sa se schimbe nimic oricum. Fugi frate, fugi, ca doar o viata ai, nu?

Ei bine, nu asa ar trebui sa stea lucrurile. M-am plans adesea la diversi oameni de lipsa de motivatie pe care ti-o da facultatea/scoala si ca tot ceea ce se face este sa adape studentii cu informatii,informatii,informatii si atat. ( mentionez ca vorbesc aici despre MAJORITATEA profesorilor, nu toti )

Ceea ce mi se pare si mai exasperant este ca atitudinea studentilor este de a tace si face, insa nu in modul bun. Dau din umeri, isi pun ambitia si ura in functiune. Ura pentru profesor si sistem, ambitia pentru a inghiti umilintele si toceala pe care trebuie s-o faca ca sa-si termine facultatea. „O vedea mai incolo” ce-o face. Frica de a spune tare ceea ce ne deranjeaza ne impiedica sa schimbam ceva. Poate chiar profesorul nu-si da seama ca greseste sau poate TREBUIE sa fie atentionat. Dar daca noi nu ii atentionam, atunci cine? Dumnezeu? Decanul? Vise placute si pretentiile la gunoi!

Bun, sunteti lasi si nu faceti nimic. Dar ganditi-va la cei de dupa voi, care poate vor fi la fel sau mai rau decat noi. La batranete, veti dori sa aveti numai incompetenti in jurul vostru, sustinand sus si tare ca „pe vremea noastra totul era mult mai bine si era ordine si disciplina” ? Sau preferati poate sa va intrebe nepotii si fiii, „De ce n-ai facut nimic ca sa schimbi ceva?”. Si atunci mitul parintelui atotputernic se sfarma si copilul are o dezamagire.

Asta a fost doar ca sa va sensibilizeze. Totusi, nu sunt Baba Cicalitoarea. Pe langa a va motiva, am un plan. Nu o revolutie propriu-zisa, dar aproape. Cel putin un inceput.

Obiectiv: schimbarea mentalitatilor de predare a profesorilor si de invatare a studentilor
Metode: Utilizand cele mai noi tehnici ce tin de psihologia invatarii si toate materialele ce s-au descoperit prin cercetare in ultima vreme. Ne putem inspira si din modelele de succes ale educatiei altor natiuni ( Japonia este un exemplu extraordinar ).

Cum anume?: Se face o echipa. Echipa respectiva va studia intensiv metodele respective de predare si invatare, selectandu-le pe cele mai performante si bune din toate punctele de vedere. Se vor aplica, se vor face teste astfel incat sa se stie ce „DA!!!” si ce „NU!!!”. Dupa ce s-a stabilit „Meniul”, se inainteaza un proiect Ministerului. De aici deja totul devine strict politic si credeti-ma, daca suntem cativa si destepti, cred ca ii putem convinge cel putin sa-l dezbata. De aici, va fi treaba studentilor sa iasa un pic in strada la o bere si sa protesteze pentru progresul maritei tari.

Si daca ajungem pana aici, apoi ce?: Echipa ce a studiat metodele de predare si invatare va organiza niste training-uri nationale, OBLIGATORII pentru profesori si OPTIONALE pentru studenti ( ca, nu-i asa, facultatea e facultativa, dar profii sunt acolo cu salariu ). In mod extrem, am putea infiinta si niste comisii pentru verificarea progresului si aplicarea acestor metode.

Rezultate asteptate: Fara a se schimba mentalitatile ( care se tot incearca de 20 ani, remember ’89 ), se incearca o „revolutie muta” a educatiei din Romania, imbunatatind comunicarea de ambele parti si imbunatatind metodele deja datate de 200 ani ( fara exagerare ).

Ideea asta mi se tot coace in minte si abia in seara asta am zis sa-i dau o forma, si aici pe blog. Astept comentariile explozive si rasurile isterice. O sa spuneti ca sunt un nebun, un tiran poate dar mii de draci! Incerc sa schimb ceva, am vointa si al dracului de multa incredere in ceea ce fac. Deci, va bagati?

Iulian

5 comentarii

Din categoria Iulian

trei.

1.
fata femeii: mama, s-a inventat acuma un robot care te ajuta foarte mult in bucatarie.
femeia: si ce stie sa faca robotu asta?
fata femeii: pai toaca, macina, face chiar si maioneza…
femeia: da’ de unde stie el unde tin eu ouale?
2.
femeie mare: domnule, dumneata nu vezi ca incerc sa trec si eu pe aici?
barbat: doamna da’ ma grabesc…
femeie mare: dumneata nu vezi ca sunt cu carucioru asta, si ca la copil e cald? ce vrei sa fac? cum vrei dumneata sa trecem amandoi intre gard si masina asta?
barbat: doamna, ma grabesc, trebuie sa ajung undeva.
femeie mare: si ce domnule vrei sa zgarii masina domnului asta si dupa aia sa platesc eu? domnule, cum poate o doamna ca mine sa treaca fu*u-te-n gura sa te f*t de nenoricit cu m*ta care te-a fa*at de prost ce esti!
3.
unu: ba eu am mancat o data un senvis cu margarina, gem, sare, mustar si salam.
idiot: eu, cand eram mic mancam paine facuta de mine.
ceilalti baieti de la masa: hahaha, cum ma sa mananci paine facuta de tine?
idiot: da ma, ce are? mie mama mi-a zis ca nu are nimic, ca toti copii fac asta.
ceilalti baieti de la masa: cum dracu ma? noi n-am mancat niciodata.
idiot: cum ma sa nu mancati? hai ma ca nu va cred.
unu: acu inseamna si altceva cand iti zice lumea ca mananci paine!?
ceilalti baieti de la masa: hahahaha
unu: si maincai d’aia graham?
idiot: da.
altu: acu inteleg de ce te imbraci tu in maro.
unu: si de ce ai tu telefon chocolate.
altu2: si ai mancat numai paine facuta de tine?
idiot: da ma, hai ma fiti seriosi acu’, chiar nu ati mancat niciodata?
ceilalti baieti de la masa: hahahaha
unu: tu in loc sa bagi mana in cuptor sa iti cauti pizza, tu bagai mana sa cauti paine?
ceilalti baieti de la masa: hahahaha
altu: si cum mancai ma? luai cu pumnu? daca nu puteai asa taiai felii?

Scrie un comentariu

Din categoria Victor

Primar vs Bürgermeister

Zi de zi sunt asaltata de stiri de genul ” Blaga e candidatul PD-L la Capitala” sau ” Ludovic Orban candideaza la Primaria Capitalei” asa ca m-am decis sa google-ez problema si am mai aflat cateva detalii despre candidatii la functia de Primar General al Municipiului Bucuresti( aici ).

In drumul meu spre facultate, dimineata in ratb, am tot timpul din lume sa reflectez asupra vrutelor si nevrutelor. Pot chiar sa analizez reclama aia proasta la Kinder Bueno care a distrus toata esenta brandului de succes creat de-a lungul anilor( tipa care are urme de ciocolata in coltul gurii.. )

In fine, revenind la alegerile ce vor avea loc anul acesta, m-am intrebat de multe ori ce calitati si cunostinte ar trebui sa aiba un candidat la postul de primar, indiferent de orasul in care candideaza. Si uite asa mi-am amintit ca acum vreo 5 ani am scris un mini-eseu( in germana 😦 ) despre ce-as face eu ca primar. Eseul acesta e strict scris din punctul de vedere al unui copil inocent si optimist, dar continutul sau mi se pare mai real si mai tangibil decat multitudinea de campanii electorale si sumele imense de bani aruncate pe apa sambetei. E vorba de milioane de euro investite pentru a obtine „fotoliul de la capitala„. Ca sa nu mai vorbim de flyerele, steguletele, tricourile personalizate, bannerele si toate modalitatile de publicitate care dauneaza ochiului si naturii, mai ales!

Asa ca, pana la urma, care ar fi portretul robot al candidatului ideal? Sper ca nu spuneti si voi ca trebuie sa aibe „un pic de gusa”…

Wenn ich ein Bürgermeister wäre!

Ich? Ein Bürgermeister? Ach, die Stadt würde sich bestimmt sehr verändern!

Ich habe immer von einer schönen Stadt geträumt in der alle Leute friedlich wohnen könnten. Aber was sollte ich machen, um mein Ziel zu erreichen?

Womit würde ich beginnen? Sollte ich den Namen der Stadt wechseln? Ich würde nicht so denken. Ich glaube, dass die Leute den Unterschied sehen müssen, nachdem die Stadt verwandelt worden ist.

Deshalb sollte ich zuerst die Strassen reinigen lassen und mehrere Mülltonen auf die Strasse setzen. Auf diese Weise könnten die Fussgänger oder die Einwohner der Stadt den Müll direkt in die nächste Mülltone werfen und müssten keine Anstrengung mehr machen um viele Meter den Müll zum Kontainer zu tragen. Ich habe bemerkt, dass es wenige Strassenkehrer in unserer Stadt gibt. Darum würde ich mehrere Strassenkehrer anstellen damit sie die Strassen sowohl am Morgen als auch am Nachmittag kehren. Unsere Stadt hat auch wenige Grünanlagen. Sie sind einer Stadt nötig weil sie die Frischeit, die Feuchtigkeit und die Reinheit der Luft sichern. Ich würde den Wettbewerb ”Wer pflanzt den schönsten Baum “ veranstalten und ich würde Preise besonders den Schülern erteilen, die sich bemühen schöne und nützliche Bäume zu pflanzen.

Aber die Reinlichkeit meiner Stadt ist nicht das einzige Problem. Deswegen würde ich auch für die Strassenreparatur grosse Geldsumme ausgeben, um die Löcher im Pfloster zu stopfen, die ein ernstes problem in Brăila darstellen.

Weil sich die Teenagers von meiner Stadt immer beklagen, dass sie nichts zu machen haben und sich nicht zerstreuen können, würde ich einiges Schlittschuhparks, Fahrräderbahnen für Räder und Eisbahnen bauen lassen. Ich würde auch neue Restaurants, Pizzerias, Konditoreien, Kinos, Theaters und Diskos entwürfen und aufrichten lassen, wohin die Leute zusammen mit ihren Freunden gehen und sich unterhalten.

Schliesslich, aber nicht am wenigsten wichtig wären die Pensionen oder Altenheimer und Waisenhäuser. Ich würde diese Institutionen bauen lassen, weil diese armen Lebewesen verdienen eine Hilfe, sie sind nicht schuldig, dass sie arm oder waise geboren wurden oder alt sind.

Ich hoffe, dass ich die Chance haben, Bürgermeister zu werden. Ich würde meinen Mitwohnern sagen, dass sie mich auswählen müssten, wenn sie eine schöne, perfekte, saubere und reiche Stadt wollen.

Ela

7 comentarii

Din categoria Ela

Situaţia editurilor din România

Piaţa românească de carte este una slabă. Extrem de slabă după câte se pare. Suntem cam la 10% din piaţa Poloniei, una dintre cele mai slabe din zonă, după cum îmi spunea un prieten după o discuţie avută pe această temă. Editurile autohtone au fost cumpărate de marile edituri de afară (Penguin, Prentice-Hall etc.) iar planurile editoriale de acolo vin. Am rămas fără iniţiativă în esenţă.

Nu e de mirare că în afară de reeditările lui Dostoievski, cărţile lui Stephen King, Gabriel Garcia Marquez, Coelho, Dan Brown şi alţi autori proaspeţi şi de succes (de exemplu Pamuk) nu prea găseşti multe. Realitatea tristă e că Hollywood şi premiile Nobel dictează apariţiile de carte de la noi. Bine cel puţin că nu suntem mari consumatori de filme indiene. Cine ştie cu ce ne trezeam în peisajul literar…

Succesul cinematografic al Stăpânului Inelelor a dictat apariţia în sfârşit şi a unei traduceri în limba română a excelentei trilogii, lucru care s-a întâmplat şi cu Cronicile din Narnia, iar aceleaşi măsuri s-au luat şi în urma lui Capote, film despre autorul omonim care în 2005 a luat Oscar pentru prestaţia de zile mari a lui Philip Seymour Hoffman. De fapt, anul următor, 2006 a văzut apariţia unui alt film despre Capote, Infamous, cel puţin la fel de bun. Au apărut la Polirom două cărţi, iar altele la editura Vremea, care a tradus şi In Cold Blood dar i-a pus o copertă atât de oribilă încât refuz să o citesc până când nu apare la o altă editură sau îi schimbă înfăţişarea. De fapt, editurile nu riscă. Nu aduc pe piaţă autori „învechiţi”, nu completează colecţiile dacă nu au succes şi de obicei publică doar câteva scrieri din bibliografia unui autor, lăsându-ţi apetitul nepotolit. Anticariatul pare mai de succes la noi.

Unde sunt cărţile lui William Golding ? Personal, după ce am citit una dintre cele mai citite cărţi din lume, Împăratul Muştelor a lui Golding, am căutat febril alte traduceri ale aceluiaşi autor. O singură carte mai e publicată, la Humanitas. Golding a scris o carte excelentă, Moştenitorii – despre încercările prin care trece un trib primitiv atunci când este cucerit de altul mai puternic, asemănător cu filmul Apocalypto al lui Mel Gibson, sau recentul 10,000 BC – care aparent a fost publicată înainte de ’89 dar editurile actuale nu fac niciun efort pentru o republicare.

La fel s-a întâmplat şi cu Lord of the Rings însă. Au aruncat pe piaţă şi celelalte scrieri ale lui Tolkien, dar universul fantasy nu se opreşte la el. Devoratorii de poveşti din universul adunat sub denumirea de AD&D (Advanced Dungeons and Dragons) au rămas iarăşi păcăliţi întrucât nicio editură nu se gândeşte să publice vreo carte din cele peste 300 publicate în acest domeniu. Acum ceva timp am scris o scrisoare către editura RAO, în care am încercat într-un  mod naiv poate să-i conving să publice trilogia Icewind Dale a lui R.A. Salvatore. Nici măcar nu am primit răspuns.

Domeniul Science Fiction e plin de lacune asemănătoare. Din nou, trecutul pare să fie mai glorios pentru editurile din România, cel puţin în ceea ce-l priveşte pe William Gibson. Pentru cei care nu-l cunosc el este autorul care a inventat termenii cyberpunk şi cyberspace, a prevăzut apariţia Internetului şi a pus bazele ideilor care au apărut ulterior în extra-mediatizata trilogie Matrix. Probabil că legătura nu a fost directă şi editurile nu au putut specula oportunitatea, sau poate că în 1999 altele erau priorităţile. Deşi au fost publicate 3 cărţi ale acestui autor inovator, seriile au rămas necontinuate, fiind publicate două cărţi din prima trilogie şi doar una din a doua. Adica un ghiveci din care cititorul nu rămâne decât cu buza umflată. Despre ce a scris Gibson si de unde s-a inspirat Matrix e poate subiectul unui alt articol, dar rămâne încă un autor de marcă care nu este reprezentat la noi prin traduceri.

Nu ştiu când sau dacă se va rezolva problema, dar până atunci vă recomand editura Polirom care pare să aibă o selecţie mai largă de autori buni şi o serie de traducători de prim rang.

Răzvan

Scrie un comentariu

Din categoria Razvan