Putin despre religie

Avand in vedere ca ziua mea de articol s-a intamplat sa pice in Duminica Mare, tema care ma simt obligata sa o abordez este religia. Acum, pentru cei care traiesc senzatia ca acest articol va proslavi crestinismul si magia Pastelui, pot doar sa spun ca se inseala. Pentru cei care, citind mai sus au impresia ca articolul va fi despre denigrarea religiei, pot doar sa zic sa nu mai aiba senzatii, sa nu isi mai faca impresii.
 Pentru mine, acesta a fost primul an din viata mea cand nu m-am dus sa trec pe sub masa si personal, regret acest lucru. Stiu ca este un obicei tipic crestinesc, ancorat in simbolism, dar eu regret faptul ca nu am putut sa ma bucur de el intrucat facea parte din tiparul respectat de Paste. Nimic nu se compara cu el. Te apleci si intri pe sub masa, cu fata la 5 cm distanta de fundul persoanei din fata ta, mergi incomod (o data trecut de varsta de 8 ani masa aceea devine dureros de joasa), te doare spatele si cand in sfarsit ai senzatia ca s-a terminat, te ridici, te dai cu capul de masa atat de tare incat cineva sare sa tina sfesnicele ca nu cumva sa cada si stii ca mai ai de mers cam inca 30 de cm. Si poate este incomod, si enervant, dar ideea in sine este ca mie imi place. Poate ca imi place pentru ca la sfarsit am ocazia sa privesc amuzata spre ceilalti care mai sunt nevoiti sa treaca de una, doua, sau trei ori, nu exclud. Insa pe langa aceasta imi place pentru ca reprezinta o traditie, care a fost dusa mai departe din generatie in generatie, si nu as putea sa concep ca acest lant sa se opreasca tocmai la mine.
 Se spune ca 97% din populatia pamantului este adepta a unui cult, ceea ce, daca matematica nu ma inseala, incadreaza 3% din oameni in ateism, in necredinta, aceia care considera ca toti ne inselam benevol, si ne cufundam intr-un vis numit “credinta”. Personal nu am fost niciodata genul care sa creada in icoane, in preoti si am preferat explicatia lui Dan Brown cu privire la viata lui Isus . Atunci, intrebarea care apare este formulata in felul urmator: sunt eu oare credincioasa? Sunt cei ce gandesc asemeni mie crediniosi la randul lor?
 Corect, poate Iisus nu a existat, sau daca a existat nu a fost decat un om ca oricare altul iar toate minunile lui de care am auzit sunt nimic mai presus de fabricatii ale unor minti aflate in cautarea unui raspuns si a unei explicatii. Poate insasi religia, cu toate formele pe care este capabila sa le ia: crestinism, catolicism, protestantism, budism, daoism este la randul ei o fabricatie. Are acest lucru importanta? Eu cred ca nu.
  Importanta religiei nu isi gaseste neaparat fundamentul in veridicitatea ei, nu e solidificata prin dovezi cum ar fi cruci in cartofi, sau imagini ale sfintilor sculptate in copac. Omul vede ceea ce vrea sa vada, si interpreteaza cum doreste el sa fie. Religia este mai presus de orice o forma de filosofie de sine statatoare, si ca orice filosofie, misiunea ei este de a explica, de a elucida asa cum se permite dupa dogme si obiceiuri ceea ce pentru noi se pastreaza ascuns in intuneric. Viata lui Iisus pe pamant, fie ea adevar sau minciuna, reprezinta punct de interes prin exemplul oferit, prin principiile inaintate. Aceste principii umanizeaza omul, sunt legi morale din care majoritatea reprezinta fundamentul umanitatii noastre. Ofera exemplul omului fara de pacat, puternic in fata tentatiilor, nu pentru ca ne face vinovati ca nu putem fi la fel, ci pentru ca ne insufla acea ambitie si dorinta de a fi la randul nostru morali.
 “Sa arunce piatra cel ce se considera fara de pacat” Aceasta fraza analizata este un indemn simbolic. Piatra, desi in cadrul povestii, era, chiar ce intelegem noi prin piatra- obiect foarte dur capabil sa sparga multe lucruri, printre care si capete- reprezinta in acelasi timp ocara, judecata aspra, ce cade asupra omului cu graba, fara a fi insotita de un proces de reflectare temeinic. De aceea ea este “aruncata” intrucat e aspra; ea denigreaza si umlieste.
 Poate parea un exemplu minor, dar este unul care ascunde o invatatura dincolo de aceea conform careia e considerat nepoliticos sa arunci cu pietre in oameni. Aceasta povata ne indeamna sa privim in interiorul nostru, sa ne analizam pe noi ca oameni inainte de a-i analiza pe altii. Omul in esenta lui este dominat de imperfectiuni, de neajunsuri si aflati in situatia respectiva, cine poate spune ca nu ar  proceda la fel sau poate mai rau?  Ba mai mult, daca noi suntem imperfecti si limitati, ce ne face pe noi vrednici sa judem pe altii?
 O alta problema interesanta adusa in plan o data cu religia, este aceea a tuturor suferintelor pe care le-a adus: Cruciadele, razboaie, excomunicari, Inchizitia, terorism. Comedianul Richard Jenny a spus la un moment dat ca daca porti un razboi in numele religiei este ca si cum te-ai bate pentru cine are cel mai bun prieten imaginar.
 Parerea mea, este una distincta intrucat nu inteleg si nicioata nu am putut intelege razvratirea oamenilor impotriva celor de alta credinta. In mintea mea un astfel de lucru nu isi gaseste justificare. Nu conteaza daca decidem sa il numim Alah sau Dumnezeu sau E.T. Daca credem sau nu ca preotii sunt mijlocitorii intre oameni si Divinitate. Acestea toate sunt detalii minore…si poate cea mai la indemana comparatie este urmatoarea: Luam un catolic, un budist si un musulman si ii punem frumos la o masa. Musulmanul nu vrea sa manance carne de porc pentru ca Mahomed considera porcul un animal josnic si murdar; catolicul nu vrea paine dospita ca este prea gustoasa; buddistul nu vrea sa manance pui intrucat poate este o ruda reincarnata asa ca se hotaraste sa comande salata. Sunt diferiti? Cu siguranta! Dar aceasta nu conteaza deoarece toti stam la aceeasi masa. Cu totii credem intr-o putere suprema care exista acolo undeva, acel ceva ce ne-a determinat existenta, si care nu se afla neaparat intr-o nava zburatoarea. Felul in care ne manifestam aceasta credinta se afla la indemana noastra. Cine poate sa ne spuna noua ce este si ce nu este erezie? Religia a fost creata de oameni, tot oamenii i-au trasat limitele si principiile si nu exista religie care sa nu aduca cu ea lipsuri intrucat ca si oamenii, religia este imperfecta.
 In privinta crestinismului, lipsul principal imi sta la indemana. Intr-o dimineata, acum 2500 de ani, un om se trezeste dimineata morocanos, suparat pe soacra ca i-a mancat friptura si se duce la prietenul lui si ii zice

“Stii de ce a fost alungat Adam din Rai?”

Prietenul lui se uita la el putin confuz, se scarpina in barbie, se scarpina in crestet ca sa isi pun gandirea in miscare, si zice infrant:

“N-am nici cea mai vaga idee” 

 Omul nostru priveste infuriat inapoi spre casa, ii vine sa zica ceva de drag dar se abtine (intrucat blogul nostru nu admite cuvinte vulgare) si spune:

“Iti zic eu de ce: Eva a fost!”

“Cum asa? “

 “Pai da! Adam statea acolo frumos, lui nici nu-i placeau merele si Eva l-a pus sa muste din mar!”

“Dar de ce ar fi facut asta?”

“Pentru ca Eva avea stofa de soacra! Si era rea!” “

„Hai mai, nu-i asa!”

“Ma, tu te intelegi bine cu soacra-ta?”

“Nu!”

“Pai atunci?!”

“Hmmm cam ai dreptate…”

 “Pai eu ce zic aici?!”

 Si prietenul lui se duce si impartaseste teoria altui prieten si tot asa incat pana la urma se hotaraste ca da, asa a fost, si femeia nu intra in altar, pentru ca la un moment dat o sa devina soacra si asta o face rea. Ea corupe si apoi asupreste barbatul, ea e cea care a ascultat de Satana!
 Doua mii de ani mai tarziu, femeia este pusa pe rug pentru ca Satana poate poseda sufletul “slab” al femeii mult mai usor decat pe cel al barbatului, si asta justifica Malleus Maleficarum precum si toate torturile la care este supusa orice femeie considerata vinovata de vrajitorie.
 Toate acestea pentru ca cinci sute de ani mai tarziu, parintele sa vina la mine pentru a-mi spune “In ochii lui Dumnezeu cu totii suntem egali!….Tu insa, esti femeie, nu ai voie sa pasesti in altar!” Iar eu stau acolo si privesc spre preot cu privirea mea de feminista convinsa deoarece nu  mi se pare drept si nici corect din punct de vedere moral. Ma supar, ii spun preotului ca Eva nu a avut nici o vina, ca Adam a luat marul acela pentru ca a vrut…sau pentru ca ii era foame! Si ca icoana aceea din colt e stramba! Parintele se supara pe mine, si zice ca bine a zis cine a zis ca femeia e rea…si ajunge la concluzia ca am stofa de soacra.
 Acesta bineinteles este doar un exemplu-scris intr-un stil extrem de relaxat- una din imperfectiunile religiei crestine, si care poate fi intalnit si in cadrul altor religii. Musulmanii cel putin justifica razboiul ca fiind “sfant”, purtat in numele lui Alah, iar acesta este un exemplu de manipulare a religiei pentru alte scopuri decat acelea pentru care a fost conceputa. Scopul acestui articol nu este insa de a divulga astfel de lucruri. 
 Concluzia mea este insa urmatorea: Nu conteaza in ceea ce credem, nu conteaza daca cultul religios caruia ii apartinem difera atat de mult de cel al semenilor nostrii, daca toate diferentele dintre noi sunt accentuate, intarite prin religie. Nu conteaza nici macar daca este un cult inscris intr-o carte. Noi avem posibilitatea de a crede in orice ne sta la indemana. Daca eu prefer sa dau toate detaliile la o parte si sa pastrez doar ideea ca exista acolo undeva un creator, o calauza, cine are dreptul sa imi spuna mie ca visez? Cine are dreptul sa se ridice si sa imi spuna ca nu este adevarat ceea ce gandesc eu?
 Sunt oameni a caror credinta sta in increderea pe care o au in alti oameni. In convingerea ca toti oamenii sunt capabili de intelepciune si de fapte bune, ca orice om este important, indiferent de valoare lui sociala sau materiala. Cine poate sa spuna ca aceasta nu este o credinta, si mai mult, cine poate sa spuna ca acest om viseaza?
 Acel lucru ce ne aduce liniste sufleteasca, ce ne echilibreaza si ne da speranta, aceea este credinta. De unde provine si pe ce se bazeaza sunt lucruri vaduvite de importanta si cum se intampla cu orice lucru in aceasta lume, acel ceva ce nu are importanta, isi pierde existenta in neant si este nimicita.

Paste fericit!

Andreea

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria Andreea

4 răspunsuri la „Putin despre religie

  1. mada

    …corect….bravo pix..;)..hristos a inviat!

  2. Lui Dan Brown o prefer pe SANDRA BROWN. Sunt sigur ca si ea a scris ceva despre Iisus, bloggerul suprem.

  3. Pixie

    Errr…nu stiu sincer ce si cum sa fac, daca sa iau commentul drept compliment, gluma sau insulta 😛 Oh well, my blonde little brain will figure it out….eventually 😀

  4. Ceziceu

    o, Andreea, eşti prima persoană care explică atât de bine ceea ce e în capul meu de vreo 5 ani! bravo!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s