Dezumanizeaza-te!

Acesta este mesajul pe care il transmite lumea din jurul nostru si noi il percepem, mai devreme sau mai tarziu. Mai devreme sau mai tarziu, VREM sa ajungem la aceasta concluzie, pentru a ne feri sufletul de „atacurile” celor de-afara.

Unde vreau sa bat? Ei bine, stim cu totii ca traim intr-o societate imperfecta, cu multe lipsuri mai ales pe partea sociala. Cu totii am avut experiente neplacute la toate nivelele: familial, scolar, in cadrul prietenilor, in cadrul unor persoane straine, etc. Si cum la inceput aveam constiinta curata si nepatata, toate intamplarile lasa o dara. Totul trece ( am spune noi, cand vrem sa consolam pe cineva ), dar totul lasa urme. ( continuarea fireasca, pe care evitam s-o mai spunem )

Aceste intamplari ne afecteaza, chiar daca ne dam seama sau nu, mai mult… sau mai putin. Si pana la urma, vom ajunge la expresia „nu mai pot!” sau „nu mai vreau sa-mi pese!”. Acesta este punctul pe care vreau sa-l subliniez. „Nu mai vreau sa-mi pese!”. Spunand aceasta, tanarul nostru se decide sa-si construiasca o sfera invizibila in jurul lui ce filtreaza informatiile ce ajung la el, pentru ca Doamne-fereste sa ajunga ceva ce l-ar putea rani. Ceva ce i-ar putea periclita increderea in sine, ce l-ar putea darama psihic sau ceva ce i-ar putea da peste cap valorile morale.

Utilizand niste arme bine definite: cinismul, suspiciozitatea in privinta oricui, paranoia, incruntarea si tinerea la distanta a tuturor ( atat fizic cat si psihic ), omul nostru isi constituie propriul eu care nu mai are nici o legatura cu lumea exterioara. Isi construieste propriul univers interior, influentat de foarte FOARTE putini oameni si priveste cu ochi subiectivi si paranoici fluviul de evenimente ce curg pe langa el. El nu isi permite sa aibe emotii, nu isi permite sa simta, pentru ca asta l-ar putea rani IARASI. Ar da orice doar sa nu fie ranit iar.

Este un exemplu extrem, deosebit de extrem, dar necesar pentru a ilustra ceea ce vreau sa spun. Sunt sigur ca toti am spus la un moment dat ca nu ne mai pasa, ca noi suntem tari si nu ne afecteaza si ca oricum ar fi, nu-mi pasa. Nothing can touch me, i’m like a God!!

Bun, esti ca un Dumnezeu. Relatiile cu ceilalti sunt superficiale, nu reusesti sa ai nici un schimb emotional cu ei, te simti singur ( ca un Dumnezeu ) si in continuare dai vina pe ceilalti pentru starea in care esti, ca ei nu sunt in stare sa te accepte si ca este o lume perversa si rea acolo.

Toti am vrea la un moment dat sa fim un pic mai putin sensibili la cele ce se intampla in jurul nostru. Stresul, emotiile, standardele ne extenueaza psihicul si ajungem sa nu mai putem simti. Ne-am hipertrofiat sufletul si am stagnat.

NU ajungeti asa!! Nici nu va imaginati cati oameni ar mai vrea sa „simta” ceva. Dezumanizarea se produce la toate nivelele sociale si pe toate planurile, insa putini isi dau seama de aceasta. Ne place sa fim cat mai activi, sa facem cat mai multe lucruri, insa uneori trebuie sa fim reci, calculati, inumani. Credem ca asta ne face mai buni, mai capabili si mai performanti. Ca niste roboti. Nu este minunat sa simti fiecare zambet al unui prieten, fiecare incruntare a unui profesor, fiecare inrosire a prietenei/prietenului, fiecare lacrima ce sta in ochiul celui ce te iubeste? Sa privesti cu inima tresarind un peisaj de munte si sa te simti in podul lumii?

Acum o luna, aveam o intalnire cu o potentiala girlfriend. Aveam emotii, ma fataiam de colo-colo. Un coleg de camera: „Ce-ai ma?” „Am emotii, ma intalnesc cu asta, nu stiu cum o sa fie, imi place super mult de ea si lalala”. „Ba, as da toti banii pe care-i am, doar sa simt si eu asta.” Si nu este singurul care si-ar da toti banii pentru asta.

Asa ca lasati-va inimile deschisa si sufletele permeabile. Simtiti, cu toata fiinta voastra si lasati sa curga emotiile prin voi. Altfel, ati fi doar niste pietre in valea raului numit Viata.

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Iulian

Un răspuns la „Dezumanizeaza-te!

  1. Da…de multe ori am spus ca ar trebui sa-mi scot din vocabular verbul”a pasa”.Nu se merita,nimeni nu merita…dar oare RISCUL de a ne implica nu e ceea ce ne face oameni?Asa ca,am renuntat la ideea de a ma transforma intr-un robot…acum vreau sa rad,sa plang,sa am nervi,sa fiu calm…acum vreau sa traiesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s