Renunta

Nu suport sa mi se impuna ceva. Nici macar cand imi impun eu insumi ceva.

Dezvolt o rezistenta naturala si fireasca atunci cand simt ca incearca cineva sa ma manipuleze sau sa ma oblige sa fac ceva. Mi se pare normal. Asa cred ca este bine. De-aia avem o minte si o ratiune: ca sa gandim ce vrem sa facem.

Pe langa obisnuitele probleme ( profesori insipizi, lipsa de respect, stat degeaba, cursuri foarte slabe ), facultatea mea draga a considerat ca este normal sa oblige vajnicii studenti sa participe cu fervoare si anduranta la minim 70% din total cursurilor. Contrariul? Nu mai intri in examen. Care-i legatura? La gara, probabil, ca eu nu gasesc nici una logica. Nu intri in examen acum, il dai in toamna, si care-i invatatura?

M-am ofuscat. Am vrut sa ies in plina tromba de la cateva cursuri. La altele, am incercat macar sa fac uz de prezenta mea spirituala acolo si sa pun cateva intrebari, cat se poate de obiective si pe subiect. Mi s-a spus sa nu mai intrerup cursul, ca este foarte lung si daca am nelamuriri, sa intreb la sfarsit. De parca as avea un carnetel si as nota fiecare intrebare. Pai nu de-aia este acolo stimabila/stimabilul? Sa-mi raspunda? Altfel, as sta bine mersi si as invata mult mai multe decat ma invata majoritatea dintre ei.

Astazi a fost punctul de climax. Dupa o ora jumatate in care, literalmente, m-am luptat cu pleoapele care deveneau grele ca niste bile de plumb, am zis c-asa nu se mai poate. N-oi fi dormind eu cat trebuie, n-oi fi eu model de intelepciune sau de comportament pentru toti, dar daca tot vin undeva, vreau sa mi se atraga atentia.

De la curs ma duc acasa. De acasa, la alergat. Fortat pana mai aveam putin si vomitam. Fortat iar, exercitii de forta de data asta. Facut dus. Nu mai putea sa ma atinga nici Godzilla la cat eram de calm.

Si totusi, mintea imi mai lucra. Ma gandeam ca diseara am ditamai petrecerea si nici la cursuri nu pot sa lipsesc. Nu am bani sa ma duc la toate trainingurile pe care le vreau. Nu am chef. Mi-e frica. De mine, de ceilalti, de tot. Nu vreau. Vreau sa fiu ca o testoasa, sa ma ascund.

Pana imi dau seama. Ce faci domle? Pai ori ne simtim bine, ori ce mama dracului ii aici? Pur si simplu, pentru o clipa am renuntat. Am inceput sa dansez pe muzica ( nici nu conteaza – nu era manea ) de la calculator. Mintea mi s-a eliberat. Libertate totala. Libertatea imi era deosebit de limitata de grijile mele. Si mai mult, i-am lasat pe altii sa-mi limiteze libertatea cu masurile lor tampite.

La dracu cu tot! Chiar e adevarata chestia ca „tu alegi sa te simti cum te simti acum”. Daca nu eu, atunci cine? Fyzz? Mai canta? Nu stiam. Si pana la urma, libertatea nu e neaparat o chestiune fizica, decat atunci cand esti intemnitat. Mult mai periculoasa e temnita facuta de mintea noastra.

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Iulian

Un răspuns la „Renunta

  1. Alexa

    🙂 Iulian…cred ca fotografia surprinde suficient.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s