Scurt ghid de intelegere a raului

   

  In viata, exista idei ce apar cu timpul, idei ce se formeaza si cresc odata cu noi si cu intelegerea noastra referitoare la ceea ce se petrece si are loc in jurul nostru. Insa, inca inainte de a avea primul nostru dinte, aceea legata de existenta unei deosebiri, intre ce e bine si ce e rau, ne este introdusa in modul de gadire si in felul nostru de a privii atat propriile noastre fapte cat si pe acelea ale oamenilor ne inconjoara.
      

    Cartile si filmele reprezinta in principiu cea dintai introducere in lumea acestor deosebiri, iar din ele putem sa spunem cu mandrie ca am invatat nu numai principiile si regulile acestor deosebiri, dar mai ales felul in care putem sa identificam un personaj negatic in viata noastra cea de zi cu zi, astfel:
    

  – Oamenii rai au intotdeauna una sau mai multe probleme de piele: negi, chelie, albinism etc.
  – Oamenii rai fac intotdeauna alegeri gresite in materie de moda: palarii conice, mustati cu varfurile incovoiate sau stil linie trasata cu marker
  – Oamenii rai au accente ciudate (eu una m-am gandit mereu la cati litrii de saliva au fost varsati pe saracul Harry ori de cate ori avea vreo conversatie cu Draco – in tot acest timp insa, nimeni nu s-a gandit sa ii cumpere si lui Harry o umbrela)
  – Oamenii rai au intotdeauna nume pe care niciodata nu le-ai intalni in realitate: Isengard, Voldemort, Basescu.
 
Acum, evident, problema intervine in momentul in care uitandu-ne in jur realizezam ca adesea in realitate cei buni nu se prea deosebesc de cei rai atat de clar pe cat ne-am dori: solarul i-a rezolvat lui Gollum cel de zi cu zi problema tenului, Spanul a beneficiat de implanturi de par, iar Hitler si-a facut in sfarsit rost de un stilist care vorbeste precum tipul de la Povestiri Adevarate. Din pacate insa, Basescu n-a putut schimba nimic asa ca s-a consolat luand parte la o hora…

Deci cu exceptia acestui ultim personaj, posibilitatea de a depista fizic o persoana rea s-a prabusit, mai ales daca adaugi faptul ca acolo in lume exista oameni cu fetisuri ciudate pentru chelii, mustati si chiar negi ajungi la concluzia ca desi pentru tine cineva poate fi rau sau actiona rau, pentru altul persoana respectiva actioneaza just. Ideea este ca in viata totul este relativ, ceea ce pentru o persoana reprezinta frumos, pentru alta este urat iar prin analogie ceea ce pentru o persoana reprezinta binele absolut, pentru alta inseamna maleficul personificat (copiii mici).

Parerea mea, spre exemplu, este ca Gollum a fost profund nedreptatit cand de fapt saracul avea nevoie de terapie si intelegere. Omul isi gaseste si el in sfarsit un inel frumos si de bun gust- in regula, poate isi omoara fratele intre timp, dar cati din noi nu s-au enervat de-a lungul vietii din cauza ca unii oameni ne-au luat lucrurile fara sa ni le ceara? Gollum doar refuza a fi ipocrit si a a actiona intr-o maniera pasiva-agresiva. Este fericit, la moda, ba unde mai pui ca trece si pe un regim lipsit de E-uri si bogat in Omega 3, iar pasul logic urmator ar fi fost sa devina Madonna a Pamantului de Mijloc. Numai ca apoi sa vina Bilbo si sa ii fure Nepretuitul.

Astfel, saracul Gollum sta ani de zile fara un accesoriu bun, unde putem adauga trauma cauzata de pierderea parului si putrezirea masiva a danturii! Singurul lucru care il mai bucura, este ca lumea ii tot spune ca aduce a Kyra Knightly, asa ca pe mine cel putin nu ma mira ca saraca creatura sasaie de fiecare data „hobiti imputiti!”, cine nu ar face-o?

Sunt destul de convinsa insa ca prea putini s-au gandit sa acorde atentie si modestelor doleante ale lui Gollum, etichetandu-l astfel drept clasicul personaj malefic. Baza este astfel, cum am mentionat anterior, ca ideea de bine si rau este relativa si ca adesea depinde din ce punct de vedere si al carui analizezi intreaga problema.

Spre exemplu, in zilele de azi, oamenii tot insista parca sa considere hartia igienica un rau necesar, dar in mod definitiv un rau. Nu am inteles niciodata rusinea unor oameni cand cer acest obiect. Se uita la ea putin tematori, platesc, iar apoi o indeasa repede in jacheta sau in vreo punga prin care nu ar putea sa vada nici Superman. Intrebarea mea este insa „De ce?” Cineva a stat cam o mie cincisute de ani sa inventeze chestia asta, iar noi ne rusinam de ea in loc sa o laudam pentru tot binele care ni-l face si prin toate ce trece. Oare nu ar trebui sa ne rusinam daca nu am folosii hartie igienica?
  
 Aceasi orientare o intalnim si cand vine vorba de alt lucru pe care oamenii il numesc adesea rau. Multi oameni afirma ca minciuna este un rau, ca cinstea reprezinta o virtute ce nu trebuie nicicand uitata si cu atat mai mult ignorata. Insa atat timp cat nu minti ca sa te protejezi pe tine, ci pentru a scuti persoana care este mintita de o suferinta sau de o grija, eu nu inteleg cum ar putea cineva sa sustina ca acesta este un lucru rau. Pana la urma acesta este motivul principal pentru care cu totii, in liceu, ne mintim parintii in legatura cu notele si absentele – nu ne gandim la noi, ci la ei, si cu toate acestea tot noi suntem certati cand/daca suntem descoperiti, acuzati pe nedrept ca am facut un lucru rau!

Bineinteles, acesta nu este un lucru universal  valabil. Exista intr-adevar oameni ce probabil actioneaza tocmai pentru a provoca raul, fara a se gandi la consecinte, fara a analiza temeinic o situatie, sau felul in care persoana ce va avea de suferit se va simti. Iar in astfel de situatii, desi este posibil, este insa in acelasi timp si inútil a incerca sa justifici o persoana ce a intentionat de la inceput a provoca acel rau. Insa dupa cum bine stim, fará rau nu ar exista bine asa ca in absenta raului nu am putea aprecia adevarata importanta sau chiar semnificatie a binelui. Din acest punct de vedere, raul este útil.

Majoritatea din noi (cu exceptia celor enervant de draguti si a unora care si-au petrecut mai toata viata intr-o cutie de carton) am fost acuzati la un moment dat ca am intreprins un rau, ca intr-un fel sau altul am atentat la binele altei persoanei pentru propriul nostru bine si avantaj, fara a se tine cont in vreun fel ca noi am actionat strict in masura in care ne-au dictat noua constiinta si principiile, sperand in finat ca totul va fi bine, ca noi insine am facut un lucru bun sau cel putin ca am incercat sa minimalizam un rau inevitabil.
Astfel, data viitoare cand suntem gata sa considerem un lucru practic de neiertat,  poate ar trebui sa incearcam sa gandim totul din punctul de vedere al persoanei care considerem ca ne-a nedreptatit, sa incercam  sa vedem lucrurile prin ochii altuia inainte sa ii dam foc la casa.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Andreea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s