Zile in care Universul are crampe

Sunt zile care pur si simplu nu merg… Soarele straluceste, pasaricile canta prin copaci pe jumatate degerate ( ca de’ traim in Cluj!) dar pentru tine nu e asa. Asta este ziua cand Universul s-a trezit de dimineata si s-a hotarat ca pur si simplu nu ii place fata ta, asa ca azi vei fi jucaria lui personala de rontait. Universul are crampe, iar tu esti ovarul pe care il detesta!

Totul incepe cu faptul ca trebuie sa te trezesti de dimineata pentru vreo chestie de la care ai vrea sa absentezi (in cazul meu a fost inotul) dar esti constient ca totusi trebuie sa te duci (sandwhichurile alea americane cu siguranta nu au tonifiat muschii). Asa ca te ridici, te imbraci, si incepi sa iti cauti jumatate de ora un rucsac care peste noapte a fost destul de suparat incat sa prinda picioare si sa se ascunda cine stie pe unde.

Apoi te urci intr-un taxiu, ca in urma cu cinci minute tu trebuia sa fii prezent in partea cealalta a orasului. Si dai peste un om care atunci cand ii zici “Complexul de natatie” se uita la tine de parca ai spune “trichifonie” (da, doar ce am inventat cuvantul asta si decretez ca inseamna oamenii care au mania sa care trei telefoane dupa ei in idea ca ii face mai interesanti).

Conduce vreme de 5 minute si dupa aia il auzi ca intreaba in statia mai pe soptite (intrucat tu nu stai la nici jumatate de metru in spatele lui) daca stie careva unde e Complexul de Natatie. Inca trei minute de tacere, si se gaseste vreo progenitura a lui I.R. Baboon si Paris Hilton care intreaba “Ce e ala?”

Ajungi pana la urma, dupa ce taximetristul isi insuseste cuvantul dificil de “Natatie” (nu de alta i se spune Complex, pentru ca sunt destul de sigura ca i-am dezvoltat omului vreun complex de inferioritate fara sa-mi dau seama) si treci pe langa niste muncitori care au senzatia ca ai dispozitia necesara sa fii fluierata. Mica paranteza, sunt cat se poate de convinsa ca daca rolurile genurilor s-ar inversa, toti barbatii din lume ar considera asta un mare compliment.

Urci scarile, intrebi vreo trei persone unde trebuie sa te duci si pentru ca esti atat de grabit, au senzatia ca esti vezi Doamne dezagreabil, asa ca iti raspund si ele in sila. Urci, urci, urci si stai la rand sa iti primesti cheia de la dulap, cand observi ca persoana din fata ta este o femeie cu un copil- un baiat, si esti cam 99,9% sigura ca vrea sa il aduca in vestiarul de femei. Adevarat gandit-ai si minunata femeie isi duce baiatelul la vestiarul de femei, de parca scopul meu de a veni la bazin a fost sa vad un show de striptease cu character heterosexual pedofil. Inaintez si incep sa bombanesc femeii care da cheile despre cat de aiurea este situatia. Femeia nu gusta umorul sau observatia mea (aparent ea este PRO showului cu caracter heterosexual pedofil) si se uita la mine de parca as fi cazut de pe luna. Ii mai zic si ca sunt de la Drept – macar sa am o explicatie pentru felul in care ma tot priveste.

Ma schimb, ies din vestiar si la un moment dat aud o voce enervanta din spatele meu- fix persoana pe care nu inca nu stiu daca e in regula sau daca trebuie sa o evit. Si desi eu parca vreau sa ma mentin in dulcea incertitudine, persoana aceea se tine dupa mine, si imi vorbeste si imi zice, cate in luna si in stele, fapt care ma face sa imi aduc aminte de episodul cand aveam 7 ani si mi s-a incurcat in par un scaiete. In general as fi facut conversatie cu draga inima, ca doar nu mi-am petrecut viata intr-o cutie, INSA nu acum, nu azi, nu fara o cafea mare in mana.

Astfel ca ajungem sa stam de vorba, si afland ca sunt fumatore zice:

“Vai ce fain!”

Okay, urasc asta…. Sa aud o reactive gen “vai ce groaznic” e de inteles, chiar nu ma deranjeaza; dar cred ca mi s-a intamplat numai de doua ori in viata sa mi se zica ce super ca fumez, si ambele dati implicau persoane fumatoare care isi uitasera tigarile acasa. Sa aud asta de la o persoana nefumatoare mi se pare nu numai ciudat dar retardat, si ma face sa etichetez inevitabil persoana drept lipsita de coloana vertebrala intr-un context social. Avea sa fie persoana care a inceput sa fumeze pentru ca toata lumea facea asta si adevarul e ca daca nu ai o tigara in gura nu poti fi nici sociabil nici placut….

Si pentru ca deja aveam destule motive sa fiu nu chiar draguta, am intrebat-o daca fumeaza. Evident nu, dar a fumat pentru prima oara cu doua saptamani in club, ca toata lumea facea asta, si a incercat si ea. Vai ce surpriza, la asta nu ma asteptam! Totusi cand ii dau un sfat, sare ca ea nu a facut-o de fapt ca fuma toata lumea, ci pentru ca vroia ea. Asta spune foarte multe despre inteligenta persoanei respective… Coplesitor, zau asa…Screm si eu un zambet, ca da desigur, cum sa nu?

Colac peste pupaza, apar si doi tipi, colegi dar pe care nu m-am prea omorat sa ii observ la ore. Zic amandoi ca sunt din Gherla, si fac si eu o gluma. Dreptacii in schimb nu au simtul umorului asa ca se limiteaza la a ma privi ciudat. E vina mea ca sunt de acolo? Eu sunt din Braila si am cunoscut tot felul de glume si in Bucuresti si aici. Ma bosumflu eu si incerc sa par masculul Alpha?

Iar dupa aceea incep discutiile despre bal, care aparent la bazin au fost context de lauda: au sponsorizat parintii, vai dar du-te la compania X- unchiul meu e mare de tot acolo, mi-am albit dintii si am dat 5000 de lei noi! Femeie, se numeste pasta de dinti si apa, daca le folosesti chiar si o data pe luna au effect, crede-ma. Cum subiectul chiar nu ma interesa, si conversatia devenise deja ciudata m-am ridicat si am plecat.

Persoana care inca nu aflase de pericolele fumatului dupa mine, si iar imi aduc aminte de cat vroiam sa imi tai si parul doar sa nu mai trebuiasca sa trag atata de scaiete, ca oricum nu iesea. E parca blestemul meu, de fiecare data cand nu support o persoana exact acela e omul care efectiv ma hartuieste cu oferta lui/ei de prietenie in timp ce eu sunt gata-gata sa pun mana pe plici. Valea! Poc! Poc!

Este ora 10:45 si deja ziua merge fantastic. Stiu ca exista un singur mod de a rezolva problema- baricadare totala in casa pentru restul zilei pana cand Ju-ju-ul dispare. In alta stare de spirit, cinismul mi-ar fi fost mai putin pronuntat, poate aproape inexistent. Cum insa nu e alegerea mea, fac soldul final: mancare am, WoW am, partial in doua saptamani- am!

Intr-o mult mai buna dispozitie azi,

Pixie

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria Andreea

4 răspunsuri la „Zile in care Universul are crampe

  1. Andreea,
    ca şi colegă de grupă (implicit, colegă de suferinţă), te întreb cu durere în voce…

    DESPRE CE PARŢIAL VORBEŞTI?
    (nici nu am avut cursuri, nu de alta…)

    Larisa,
    Sweetmanias

  2. Iulian

    Acum a dat-o de gol. Haha, Pixie, you suck. :>

  3. Pixie

    Lol, banuiesc ca trebuia sa specific 🙂 articolul a fost prima oara draftuit sa zic asa prin noiembrie…dar gandind ca e putin cam prea…intepator, am amanat postarea 😛 *bitchslaps IULIAN*

  4. Problem solved. Mi-ai dat ceva de furcă, mă tot gândeam la cele mai oribile scenarii posibile. Nerdy, huh?

    Îmi menţin totuşi ideea, ar trebui să laşi un addendum cu data, or smth. Bine, asta dacă nu vrei să ne ai pe conştiinţă, p-ăştia mai slabi de înger 😛

    *hug* 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s