Arhive lunare: Martie 2009

Manual de stil

Răsfoiam zilele trecute o carte pe care am zărit-o la colega mea de cameră( Multumesc, Creațo! ): Manual de STIL , concepută de Dana Budeanu, de la care aflăm că  ” Stilul nu are vârstă, are doar substanță. Stilul se construiește cu răbdare și cu multă informație”. 

La întrebarea: „Câtă bucurie trebuie să-ți provoace felul în care arăți?”, autoarea răspunde „TOTALĂ”! 

Mi s-a părut interesant să citesc un top al celor 10 filme care au influențat creatori celebri, care au lansat trenduri, care au născut „style icons” și care au rămas în memoria tuturor doamnelor și domnișoarelor prin outfiturile prezentate.

  • Et Dieu… crea la femme ( Dumnezeu a creat femeia ) – Brigitte Bardot a inventat Saint Tropez și atitudinea sexy de vacanță
  • Breakfast at Tiffany’s ( Mic dejun la Tiffany ) – Audrey Hepburn devine femeia cu stil perfect, ochelari mari negri, mănuși și rochie cambrată
  • Belle de Jour( Frumoasa zilei) – Catherine Deneuve lansează pantofii Roger Vivier
  • To Catch a Thief( Cum prinzi un hot ) – Grace Kelly poartă perfect colierul cu diamante
  • Love Story ( Poveste de dragoste ) – Ali MacGraw lansează moda fularului foarte lung asortat la căciulă și a puloverelor în dungi, modă ce este și astăzi prezentă în toate colegiile
  • Mahogany – Diana Ross poartă niște rochii incredibile. Filmul a fost sursa de inspirație pentru designerul Marc Jacobs și colecția sa toamnă-iarnă 2007
  • The Great Gatsby ( Marele Gatsby) – Mia Farow si întoarcerea la stilul perfect al anilor ’20
  • Pulp Fiction – Uma Thurman relansează pantalonii pe picior, trei sferturi
  • American Gigolo ( Un gigolo american ) – Lauren Htton și stilul pur american. Este filmul care a lansat puternic Casa Armani pe scena hollywoodiană
  • Scarface – Michele Pfeiffer și rochiile ei strălucitoare au inspirat campania Gucci din primăvara anului 2006

Geanta Birkin, cu care mă bătea prietena mea Adela la cap e și aici menționată ca un must have. Cică în orice culoare vrem noi. Sunt sigură că ea știe mult mai bine ce înseamnă asta și cu ce se mănâncă. Dar știe oare că pantofii roșii de lac Brian Atwood sunt de asemenea un must have ?

Dacă la genți și pantofi m-am simțit pierdută, când am ajuns la diamante m-am simțit pe Lună.  

În fine, nu e tocmai ceea ce mă interesează pe mine, însă cartea e un fel de „Bunele maniere – mic tratat de supraviețuite în societate”.

Un comentariu

Din categoria Ela

Afz

Afaic, afiniafi. Aimb, afagay, bion, duznt exist. Srlsy, @teotd I thnq!

 

 

My dear friend, don’t you get the point? Check this out!

2 comentarii

Din categoria Ela

Earth Hour 2009 și în capitala noastră dragă

Acum un an scriam pe blog despre mișcarea inițiată de australieni (WWF ) în 2007,  și iată că anul acesta Bucureștiul nostru drag, împreună cu alte 5 orașe ale tării( Timișoara, Iași, Brașov, Botoșani, Tulcea), s-a alăturat mișcării internaționale intitulate „Earth Hour„.( în 2008 35 de țări și peste 370 de orașe au stins SIMBOLIC lumina). (Da, Alex, așa-i! ) Îmi pare rău că n-am ajuns în Piața Constituției să văd care e atmosfera la concertul fără boxe sau lumini oferit de trupa Sistem. Presupun că mulți bucureșteni s-au îngrămădit acolo, cam ca la bradul de Crăciun de anul trecut. Mai ales că organizatorii au promis să ofere lumânări gratis participanților. 

Pe lângă Turnul Eiffel, Biblioteca din Alexandria, Burj al Arab, Sfinxul si Marile Piramide din Gizeh, Taipei 101 ( cea mai înaltă clădire din lume) sau mioriticile: Teatrul Național, Casa Poporului, Arcul de Triumf, am fost uimită să aflu că ASE-ul a întrerupt curentul electric în căminele sale la 20.30!!! Simbolic, pentru câteva minute ( poate 10-12 maxim ).

Iată aici un alt promo al evenimentului, care anul acesta a luat forma unei campanii Earth VS Global warming:

 

Deci, votează Pământul, cartof! 

 

I am just one person. What can I do about global warming? I try to be environmentally aware. I try not to be wasteful. I try to do the right thing. But I am just one person.

 

 

Later edit: În urma unui feedback ( mulțumesc, Mihai! ), cred că ar fi corect să fac trimitere la următorul articol, cu referire la Taipei 101 și la titlul de „Cea mai înaltă clădire din lume”.

11 comentarii

Din categoria Ela

Plimbare

Am sa va povestesc despre un oras.

As putea spune ca il cunosc, pentru ca stiu unde se afla magazinele, librariile, scolile, cinematograful. De perindat prin el nu am facut-o, pentru ca nu am fost niciodata genul. Am fost acolo unde m-au dus drumurile.

Astazi, prin locurile familiare prin care trec, imi dau seama ca am atasat involuntar cate o amintire de cate o bucatica din oras : o cladire, un copac, o strada, o curte, o biserica, o alee uitata de timp, un gard care a ramas dintotdeauna cu aceeasi vopsea stearsa pe el… In trecere fiind mi se afiseaza in fata ochilor un episod scurt din viata mea, episod a carui poveste include, undeva in spatele „scenei”, ascunsa, o piesa ramasa in aceeasi stare pana acum din oras. E o parte din viata mea fara ca eu sa cer asta dar functioneaza ca o carte care isi deschide paginile la capitolul corect atunci cand eu ma uit in trecere peste cuprins, atingand cu privirea un colt al sau.

In acest oras am copilarit. Imi pot revedea copilaria trecand prin el de la nord la sud, est la vest. Felul in care functioneaza memoria este ca asociaza unui eveniment un cumul de informatii venite de la toti senzorii, impreuna cu informatii abstracte – fara „substanta” – stocate de noi. De aceea e mai usor sa ne amintim ceva daca are asociat un miros, o miscare, o imagine, senzatii tactile sau orice altceva la care putem ajunge prin senzorii nostri. Si iarasi de aceea amintirea sare puternic in prim-plan atunci cand o bucatica infima din intregul episod (o nunata, o aroma, un iz etc.) e reintalnita de noi. Mi se pare fabulos ca pot retrai momente din viata mea intr-o clipita impreuna cu tot ce am simtit atunci, mai ales momente crezute uitate. Daca as incerca acum sa-mi aduc aminte episoade din viata mea cred ca as reusi sa revad doar 5% din ele.

Impasibil, orasul ramane la fel (doar daca nu e Dubai), iar noi ne schimbam ireversibil. Acorda-ti placerea de a retrai copilaria vizitand orasul natal. Fa o plimbare intr-o zi cu soare prin locurile cunoscute. Gandul te va purta singur prin trecutul tau. Poate asa iti oferi momente de bucurie, poate asa reusesti sa constientizezi unde te afli acum. Poate asa vei hotari ca vrei sa investesti in viitorul orasului, pentru ca gradina zoologica de la marginea orasului vrei sa o transformi intr-una deosebita, drept recunostinta.

3 comentarii

Din categoria Razvan

Sfanta regula, sfant principiu

In ziua de azi, luptam cam pentru tot ce se poate: drepturile animalelor, padurile care trebuiesc salvate, conservarea energiei si altele. Desigur, mancam de la KFC, aruncam hartiute in oameni nevinovati si uitam lumina aprinsa la baie. Dar suntem oameni si greselile sunt incluse in pachetul promotional al existentei.

Cand vine vorba de cei din jur insa, luptam – sau ar trebui sa luptam- pentru a pastra un echilibru: intre relatie si prieteni.

Ce va urma, precizez ca se aplica atat pentru baieti cat si pentru fete, intrucat din experienta si cunoscuti am observat ca in situatii de genul acesta, codul genetic e un detaliu lipsit de orice importanta, a carui prezenta asigura doar o diferenta de par facial.

Priveste-o cum vrei, dar unul din marile avantaje de a fi singur e ca poti petrece timp nelimitat cu prietenele deoarece odata ce apare o relatie o sa ai un singur lucru de facut: sa deleghezi, sa deleghezi, sa deleghezi. Si asa apar zilele cand te vezi cu persoana in cauza si zilele rezervate strict prietenilor sau prietenelor in functie de ce ti-a daruit Dumnezeu la nastere.

Astfel, chiar si in cazul in care cresti ca o buruiana de bratul persoanei cu care esti, tot o sa trebuiasca sa te rupi de mijlocul tau de subzistenta primar si sa te intorci acolo de unde ai pornit. Asta in conditiile in care nu ai aparut pe Pamant cu “iubi” de mana si consideri perfecta idea de a-ti arunca orice urma de individualitate personala pe fereastra. Asa apare principiul : „girl time” respectiv „boy time”.

Bulversant cu accente profunde de enervant, este insa ca multi nu inteleg sacralitatea acestui principiu cu care parca lumea s-a intalnit inca de cand Adam s-a hotarat sa iasa la o bere cu prietenii iar Eva la un Martini cu fetele. Din experienta pot sa spun ca atunci cand ies cu prietenele mele singura prezenta masculina pe care o toleram este cea generala, adica cea abordata in discutii misogin de haioase sau stupid de romantice, pe care a doua zi nu le vom recunoaste nici in ruptul capului. O singura exceptie exista la regula sacralitatii prezentei absolut feminine in cadrul intalnirilor noastre: chelnerul dragut care ne serveste vinul, mai mult insa nu.

Daca o sa suni, fii sigur ca ar trebui sa primesti strict patru cuvinte, doua dintre care ar fi “buna” si “pa”. De ce? Pentru ca in seara asta, timp de patru ore nu ai ce cauta in viata persoanei respective decat ca o abordare generala. Si da, poti fi sigur/a ca vei apare in discutii, chiar si sporadic, unde ti se va face o recenzie saptamanala in functie de ce ai facut bine si ce ai facut rau. Nu te teme, maine dimineata nimeni nu o sa mai tina minte nimic….Insa toata lumea va osberva si va tine minte ca ai sunat de patru ori cu o seara in urma, ca jumatate din seara a fost petrecuta incercand sa ti se explice tie cine a venit si ce ati vorbit si cum cu fiecare telefon un papuc a inceput sa prinda incet, incet contur deasupra persoanei respective.

Personal, voi rade de faptul ca sunteti legati la nivelul cordonului ombilical si ca maginifica voastra relatie e portretizarea perfecta a lui Hercule Poirot si a unuia din cazurile sale mult prea cunoscute ca sa imi sara in minte acum. Daca incepeti sa vorbiti unul cu altul de parca inca nu ati ajuns la pubertate, in ideea ca este romantic, voi mai cere un pahar de vin.

Am auzit multe persoane plangandu-se de asta, iar cele care nu se plangeau cu siguranta o gandeau sau puneau vreo fata cand se uitau la telefon si vedeau cine apeleaza, ba mai rau daca persoana in cauza isi facea aparitia fara invitatie si cu atat mai putin un anunt. Fata, baiat, ficus, orice ai fi nu ai ce cauta acolo si daca incalci principiul ai 90% sanse sa te dai cu capul de o cearta. Nu acum totusi, stai linistit/a, e timp si pentru asta- intotdeauna este!

Da, stiu, e trist, dar din pacate pana nu-ti impodobesti palmaresul cu o vizita la Casa Casatoriilor ai sanse de 80% sa ramai fara persoana draga tie, pentru ca asa merg lucrurile…dupa aceea proportia scade la 50%.

Concluzia ar fi deci urmatoarea: leaga-te cu sfori de persoana respectiva si o sa gasesti ca te-ai legat de fapt de aer pentru ca orice miscare de genul acesta te face sa pari de parca ai uitat sa fi intarcat la varsta potrivita si cu o co-dependenta pe care numai o ranga ar putea sa o franga in doua.

6 comentarii

Din categoria Andreea

Știrile mele de la ora 5

Luni, 16.03.2009,  început de săptămână!

În jurul orei 11.50, un domn bine îmbrăcat ( declară martorii evenimentului ) a încercat să atragă atenția OTV-ului din piața Romană pentru un mic reportaj spontan, însă n-a prea reușit.  Domnul Dan Diaconescu pur și simplu nu e interesat de sinucigași care dărâmă tarabe cu flori și sar de pe o mașina pe alta, de pe un autobuz pe altul…  Oricum, poliția n-a intervenit. 

 

După ce am participat la un excepțional curs de logistică, mi-a fost dat să văd grădina din fața clădirii Comerțului din ASE golită de moriști. Din 250 de exemplare, asta e tot ce am găsit la ora 13.30:CHANGEMAKERSFELICITARI CHANGEMAKERS!!! 

 

Piața George Enescu ( lângă Ateneul Român ), ora 14.00: 

imagine de ansamblu

 

Pe scurt: Global Village!  Evenimentul Aiesec de creștere a notorietății și de recrutare  voluntari totodată.

Mi-am tras un mic steag al Portugaliei pe obrazul stâng, am făcut poze cu reprezentanții Chinei și iată ce a ieșit:

Echipa Chinei

Rând pe rând au urcat pe scenă reprezentanți ai țărilor prezente. Eu m-am bucurat foarte tare sa pot dansa cu grecii și cu aromânii . Simțeam de mult nevoia să mă dezlănțui un pic pe muzică grecească tradițională. Deși era foarte cald si mă batea soarele fix în față.  Am observat că tinerii greci prezenți în număr mare purtau, fără excepție, barbă și teniși. This is the trend, my dear. Iar grecoaicele preferau blugii evazați în defavoarea skinny jeans-ilor. 

 

Am urmărit cu mare plăcere copiii de la Meloritm sus pe scenă. Erau adorabili în timp ce cântau „We are the world”  ( We are the world /We are the children /We are the ones who make a brighter day… ). Pur și simplu ne-au transmis speranța lor.  Și pentru că mi s-a părut mie aiurea faptul că interpretau numai melodii în limbi străine ( engleză, italiană, spaniolă ) au cântat totuși și în română.     ->   O șansă păcii ei vor da!  ( Da, exact de asta aveam nevoie, de o încărcare cu energie pozitivă, din partea unor persoane mai visătoare decât mine 😀 )

 

Am trecut și pe la cele 34 de standuri ale țărilor participante, am încercat o chestie foarte ciudată la britanici. ( They said: „You’re either gonna love it or hate it ”   I TOTALLY hated it. 😛  ) 

Nenea clovn și-a luat un tânăr ucenic din public, un copil foarte simpatic, care a făcut față situației mai bine decât un adult, jur! 

clovn

 

Și să mai ziceți voi că românii nu-s patrioți. Publicul tot la ansamblul Plaiul Românesc a fost extaziat. 

Per total, a fost o după-amiază placută, petrecută în sânul globalizării. Evenimentul a fost reușit, în ciuda celor  2 prezentatoare care din când în când se ciondăneau cu microfoanele deschise. 😛

Norvegia

 

De parcă nu erau destule evenimente pentru o singură zi, la întoarcere spre casă, în jurul orei 17.00  am zărit un lobby pentru Librăriile Humanitas, cu pancarte prin Romană, spre Victoriei.  Simpatic, dar oare are vreun efect? 

 

Și-acum, cireașa de pe tort:  cum cele mai ciudate chestii mi se întâmplă în ratb, am avut onoarea de a călători alături de un bătrânel care timp de jumătate de oră a repetat NEÎNTRERUPT un monolog despre SPP…

Acestea fiind zise, ne vedem în ediția următoare a știrilor semi-optimiste.

 

Martor ocular,

Ela

 


later edit: De astăzi o puteți vota pe prietena mea Adela care participă împreună cu Sibel și Floricica la provocarea lansată de revista Tabu aici !!!   

11 comentarii

Din categoria Ela

Mare petrecere mare

Cu mic cu mare ne-am adunat cu totii aseara la RoBlogFest Party. Clubul Fabrica a fost mandru sa gazduiasca o coada la intrare mai ceva ca la painea calda.  Doar in filmele americane vezi asa ceva.

Am intrat, am salutat, am intrat in atmosfera, mi-am lipit un sticker cu „Ela  @Minxieee ” aproape de frunte ca sa fiu etichetata corect ( 😛 ) si mi-am pus o prima intrebare: De ce pe tricourile moca cu RoBlogFest 2009 scrie pe spate „Fancy yourself an A-list blogger, like to drink B-52‘s, dream of riding in a C – type Jaguar with your D-cup girlfriend?     Repet:  club fabrica – B-52 .    Mi s-a parut interesant acest aspect. 🙂

Neuronu’ n-a prea avut succes cu stand-up-ul lui.  HiQ nici atat.

Decernarea premiilor, momentul mult asteptat, n-a fost impresionant. Cel putin pentru mine.

VisUrat a luat 4 premii…si totusi el a zis ca nu s-a plicitisit urcand pe scena decat in 2007 cand a luat 5 premii 😛

Piticu si Bobby Voicu au fost printre putinii cu adevarat aplaudati.  In rest, huiduieli.  Ce-i asta, fratilor?

Zoso are poze cu mine. I-am zis ca o sa scoata bani frumosi daca le pastreaza pentru atunci cand  voi ajunge eu mare. ( whatever that means 😛 )

Piticu are un ras foarte amuzant 🙂

Despre  Nihasa se zice ca e gay 😛

Sorin Tudor mi-a confirmat parerea despre el. E de bine 🙂

Costin si Marie Jeanne sunt simpatici impreuna.  Am plecat impreuna, datorita lor am ajuns intreaga acasa 😛 Aproape am adormit in taxi.

Brailenii au fost in numar mare la petrecere: BabyRacy, Raluxa,  Bogdan, Necky, Costin( ai blog ? ), Daniel ( baiatu’ lu’ diriga din 5 -12 !!! ), Catalin & prietena ( scuze, dar am un lapsus… 😐 )  ..si altii ?

Per total a fost ok. O petrecere la care toata lumea a fost pro socializare 🙂

rbf-09-057_450

14 comentarii

Din categoria Ela