Plimbare

Am sa va povestesc despre un oras.

As putea spune ca il cunosc, pentru ca stiu unde se afla magazinele, librariile, scolile, cinematograful. De perindat prin el nu am facut-o, pentru ca nu am fost niciodata genul. Am fost acolo unde m-au dus drumurile.

Astazi, prin locurile familiare prin care trec, imi dau seama ca am atasat involuntar cate o amintire de cate o bucatica din oras : o cladire, un copac, o strada, o curte, o biserica, o alee uitata de timp, un gard care a ramas dintotdeauna cu aceeasi vopsea stearsa pe el… In trecere fiind mi se afiseaza in fata ochilor un episod scurt din viata mea, episod a carui poveste include, undeva in spatele „scenei”, ascunsa, o piesa ramasa in aceeasi stare pana acum din oras. E o parte din viata mea fara ca eu sa cer asta dar functioneaza ca o carte care isi deschide paginile la capitolul corect atunci cand eu ma uit in trecere peste cuprins, atingand cu privirea un colt al sau.

In acest oras am copilarit. Imi pot revedea copilaria trecand prin el de la nord la sud, est la vest. Felul in care functioneaza memoria este ca asociaza unui eveniment un cumul de informatii venite de la toti senzorii, impreuna cu informatii abstracte – fara „substanta” – stocate de noi. De aceea e mai usor sa ne amintim ceva daca are asociat un miros, o miscare, o imagine, senzatii tactile sau orice altceva la care putem ajunge prin senzorii nostri. Si iarasi de aceea amintirea sare puternic in prim-plan atunci cand o bucatica infima din intregul episod (o nunata, o aroma, un iz etc.) e reintalnita de noi. Mi se pare fabulos ca pot retrai momente din viata mea intr-o clipita impreuna cu tot ce am simtit atunci, mai ales momente crezute uitate. Daca as incerca acum sa-mi aduc aminte episoade din viata mea cred ca as reusi sa revad doar 5% din ele.

Impasibil, orasul ramane la fel (doar daca nu e Dubai), iar noi ne schimbam ireversibil. Acorda-ti placerea de a retrai copilaria vizitand orasul natal. Fa o plimbare intr-o zi cu soare prin locurile cunoscute. Gandul te va purta singur prin trecutul tau. Poate asa iti oferi momente de bucurie, poate asa reusesti sa constientizezi unde te afli acum. Poate asa vei hotari ca vrei sa investesti in viitorul orasului, pentru ca gradina zoologica de la marginea orasului vrei sa o transformi intr-una deosebita, drept recunostinta.

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria Razvan

3 răspunsuri la „Plimbare

  1. Ela

    Se pare că la un moment dat ne aducem aminte de Brăila… Chiar dacă este mic, plictisitor, cu tentă de sat, sau mai știu eu cum ne-am referit cu toții la el de-a lungul timpului, este totuși orașul în care am copilărit. În care poți găsi într-o după-amiază însorită strada unde ai pupat-o pe Mimi a ta…

  2. iyli

    „…..pentru ca gradina zoologica de la marginea orasului vrei sa o transformi intr-una deosebita, drept recunostinta.”
    Asta cu recunostinta nu am inteles-o.
    In rest iti dau dreptate. Un pas in trecut uneori reprezinta si un pas spre viitor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s