Jurnal de delta ( retrospectiv )

Ziua 1:  27 iulie 2009

Braila – Tulcea (7:30, microbuz, 21 ron );  Incercare: somn pe hartoape.

Tulcea – Maliuc (13:30 , pasager, 8 ron cu reducere pentru studenti ); Incercare: ascunderea a 33 l benzina pe care ii caram cu noi

Maliuc – lacul Baclanesti (  aprox. 15:30, barca rapida tip Laguna, 60 ron + 5 l benzina ); Incercare: pastrarea calmului la observarea unui sarpe in barca

Sa zic ca am ajuns pe la 17:00 in tabara, moment in care prietenii nostri din ATGR pregateau cina. Ce-nseamna sa ajungi undeva la momentul potrivit, asa-i? Am savurat un bors de peste cu apa din balta, evident, impreuna cu un rasol de peste cu maioneza si mamaliga. Dupa care am fost si noi, nou-venitii, introdusi in glumele taberei, chestii de genul:

Intre doi pescari:
– Muşcă?
– Da, ai dracului, muşcă!
– Crapii?
– Nu, ţanţarii?

Categoric cel mai iubit personaj ( din cei 15 prezenti ) a fost palinca.

Ziua 2: 28 iulie 2009

Baietii s-au trezit cu noaptea in cap, sa-si incerce inca o data „bafta” la peste, iar fetele au sarit ca arse din corturi in jur de ora 9, cand soarele deja era insuportabil, pentru ~ o dimineata frumoasa ~

Activitati casnice, spalatul tuciurilor de la cina, citit Esquire si National Geographic, ca deh, suntem in delta ( :)) ) si apoi dat jos straturile de Autan si Off ( ** spray-uri contra tantarilor ) in lacul Baclanesti. Fiindca in sfarsit am gasit un loc fara lipitori, ne-am balacit cateva ore.

Seara am servit peste prins la portofel, prajit.  Dupa care am continuat sa jucam Mafia, pana noaptea tarziu, in cortul ce ne adapostea de rele.

Ziua 3: 29 iulie 2009

M-am trezit la auzul unor voci straine in tabara noastra si toata lumea a crezut ca am visat urat, cand le-am povestit. Fiindca baietii erau iar in plimbare cu barca ( peste n-au prins nici de data asta ). Abia dupa vreo ora cand s-a trezit ultimul om mi-au fost confirmate spusele.

Ideea e ca dupa atatea zile de trait in sălbăticie, oamenii incep sa vada si sa auda chestii. Nervii erau intinsi la maxim, mai ales in cazul oamenilor care se aflau in pustietate de vineri seara si care au trecut cu brio peste experienta neplacuta de atunci, despre care povesteste si Diana, din auzite, ca si mine.

Gandul la Cola, Fanta si tigarile ce urmau sa ajunga in tabara aduse de Albatrosi facea furori. Nemultumirile fiecaruia erau din ce in ce mai evidente, numai ca unii alegeau sa  le exprime, iar altii inghiteau in sec. Cert este ca toata lumea s-a bucurat la vederea grupului vesel de „albatrosi” si la auzul muzicii din boxele barcii lor shmekere.

Seara am mancat chiftelute de peste, a la Diana si apoi am facut CLATITE ( tot a la Diana, dar am ajutat si eu ). Dupa primele incercari le-am zis baietilor sa se linisteasca, vor manca cel mult niste scoverci. Pana la urma am scos-o la capat si ne-am bucurat cu totii de cel putin o clatita cu dulceata. ( Cine imparte, parte-si face, asa-i Diana, George?  😀 )

Incercare: Supravietuire pentru inca o noapte, in ciuda tantarilor, lipitorilor, patrupedelor, viespilor imense, oamenilor din acte, poftelor de femei insarcinate, sa.

Ziua 4: 30 iulie 2009

Ne-am trezit cu noaptea in cap, la 4 am, ca sa strangem tabara si sa plecam, in sfarsit, spre cea de-a V-a etapa a Campionatului National al Cluburilor de Turism si Ecologie. Pentru cei mai multi, asta a fost Salvarea.

Lacul Baclanesti – Maliuc (6:00 , barca cu nea Om, pontonierul din Maliuc ); Incercare: nescufundarea barcilor care erau de 5 persoane, fara rucsacii nostri si toate echipamentele pe care trebuia sa le caram

Maliuc – Tulcea ( 11:00 , Pasagerul Mehedinti, care ar fi trebuit sa plece la 9:00 ); Incercare: Satisfacerea poftelor la magazinul din sat, pe bani putini

Tulcea – Murighiol ( sincer nu-mi amintesc ora, stiu doar ca era un soare ucigas, 8 ron, microbuz; cei mai multi au plecat cu masinile, dar au ajuns mult mai tarziu, fiindca Florin a  avut pana )

statia de microbuz Murighiol – port Murighiol; Incercare: drum in plin soare cu rucsacii in spate. Am esuat, fiindca ne-a luat Vampirul cu masina. Altfel n-am fi ajuns nici in 2 ore.

Murighiol – Insula, km 54: barca de tip Laguna

Prima zi la concurs a fost o desfatare. Relaxare totala. Intalnit ceilalti oameni din cluburi. Bere rece. Cantare. PLOAIE de seara. Da, exact, am prins alea 2 zile in care ploua in delta!

S-au mai calmat un pic spiritele la intalnirea altor oameni si la schimbarea peisajului salbatic de pe marginea lacului Baclanesti.

Incercare: parcurgerea drumului pana la wc-urile sapate de organizatori fara plictiseala cumplita.

Ziua 5: 31 iulie 2009

Catarare pe panou articial. O adevarata incercare pentru mine. Multumesc pentru incurajari. Prietenii stiu de ce. Cert e ca am reusit sa ajung pana sus si sa punctez in cadrul concursului.

Volei – cel mai tampit meci din viata mea.

Fotbal – amuzant, mult mai ok decat voleiul.

Cantare vesela, in jurul dozatorului de bere rece.

Incercare: sa nu ma enervez. ( Mission accomplished:) )

Ziua 6: 1 august 2009

Orientare pe azimut – am dat jos stiuca si somnul prajit, savurate in seara precedenta.

Expozitie de fotografii, afise ecologice, caricaturi. Ne-am incercat din nou nervii la expunerea lor, fiindca nu voiau sa stea de nicio culoare.

Al doilea meci de fotbal – de data asta am pierdut. George, gol getter-ul nostru de 13 ani n-a mai fost in forma.

Pregatiri pentru proba culturala. Nu degeaba stiau baietii nostri multe bancuri si pilde pescaresti, au incropit o super sceneta.

Incercare: Sa rezist la cantarea din jurul focului, de dupa proba culturala, desi imi picau ochii de somn. Am reusit doar pana la ora 4.

Ziua 7: 2 august 2009

Se auzeau barfe prin tabara ca am fi castigat premiul I la cultural. Eram cu totii nerabdatori sa vedem clasamentul. Altii nu mai aveau nici macar aceasta curiozitate. Vroiau doar sa ajunga ACASA. Avusesera parte de 10 zile prea pline si de prea multe caractere complexe.

Se pare ca a fost o etapa buna pentru clubul ATGR ( Monom ):

  • Loc 2 – afisabile
  • Loc 2 – afis ecologic
  • Loc 2 – Trofeu Albatros
  • Loc 1 – Lira in cadrul FRTE
  • Loc 1 – Cultural

In jur de 11:30 a plecat primul echipaj spre Murighiol: Vampirul, Florin, Brandusa, eu, Alex, Ana.

Incercare: Nu glumesc cand spun ca am ramas fara benzina in mijlocul canalului. De fapt, norocul a fost ca eram aproape de mal si in acelasi timp de port. Am dat de niste pescari beti, aveam nervii prea intinsi la maxim ca sa mai radem cu ei/ de ei.

In cele din urma am ajuns in Murighiol. Eu m-am suit iar in microbuz, cu Alex, si am pornit in directia Nufarul – Tulcea.

Incercarea nr 2 a fost sa dau de @Castronomicus (care ramasese fara baterie la telefon, plecat fiind in balta) cu care trebuia sa ma intalnesc in Nufarul. Si-am stat de vorba cu tanti de la alimentara de unde mi-am cumparat mancare, si-am stat la povesti cu nea Stefan politistul satului, si-am observat ca in satul acela se merge pe incredere, am mai cunoscut o tanti in statie, apoi 2 tineri care mergeau la o balaceala in Dunare, apoi un alt tanar si intr-un final pe Vali, cel care avea grija de pontonul la care trebuia sa ajung si eu. Am incalcat porunca a 11-a a mamei ” Nu te sui niciodata singura intr-o masina straina ” si am ajuns intr-un final la destinatie: pe ponton, cu Doru Panaitescu, Cristi Prajitura despre care citisem aici si alti prieteni de-ai lor.

Ziua 8: 3 august 2009

Am plecat cu o barca frumoasa, condusa de Dani de la Soimii Dunareni spre Sf. Gheorghe. N-ajung eu nici vara asta la Anonimul, dar macar sunt fericita ca am ajuns pana la Sf. Gheorghe. Mi-a placut foarte mult Green Village-ul, dar mi se pare stupid sa faci un complex de 4 stele la capatul tarii, fiindca n-o sa vina nimeni niciodata. Drept e ca e mai bine asa. Sf. Gheorghe chiar e un loc care trebuie sa ramana nepopulat. Numai ca oamenii care totusi ajung acolo nu-s neaparat aia care stau la 4 stele.

La varsarea Dunarii in Marea Neagra apa are o culoare ciudata si cel mai interesant e ca ori mori de frig ori te balacesti in apa fiarta.

Ziua 9: 4 august 2009

Plimbare cu Forward-ul in sus si-n jos, pe toate canalele 🙂 Oamenii astia cunosteau fiecare groapa si mistret mort. Printre sutele de pasari vazute, mi-a aratat Cristi si-un codalb, una dintre speciile periclitate.

Daca lunea trecuta ziceam ca am mancat cel mai bun bors de peste, sambata imi schimbam opinia odata cu cel facut de Albatrosi, pentru ca marti seara sa afirm ca borsul facut de nea Ticu e cel mai adevarat. Pacat ca eu imi verificam mail-ul cand dansul pregatea ospatul.

Ziua 10: 5 august 2009

Din pacate, ultima zi.

Nufarul – Tulcea, 10.30, Paragusul ( Nissan Patrol-ul lui Doru )

Tulcea – Braila, 11.45, microbuz -> sosire 14.30 la autogara Pax. Frumos a fost ca la un minut dupa ce ieseam din Tulcea m-a sunat tata sa ma intrebe cand plec, fiindca are drum la Tulcea. Dar daca n-as fi mers cu microbuzul n-as fi intalnit 2 frantuzoaice simpatice care vizitau Romania singure.

S-au intamplat atat de multe lucruri in iesirea asta, incat as mai scrie vreo 5 posturi macar. Despre intervalul 2 – 5 august nu pot sa va povestesc mai multe, caci Doru mi-a promis ca ma tine de un picior cu capul in jos si ma leaga de barca in timp ce fuge cu Forward-ul printre lipitori daca scriu vreo duda pe blog/twitter 😛

Despre prima saptamana in delta, petrecuta alaturi de oamenii din club, pot doar sa spun ca eu mi-am aratat inca o data calmul. Nervii mei rezista, si rezista, si rezista. Stiam foarte bine unde plec si mai ales cu cine plec, asa ca nu m-a luat nimic prin surprindere. Mi-a parut totusi rau sa citesc dezamagire in ochii oamenilor care-mi sunt dragi. Si cel mai aiurea a fost ca cei mai multi au plecat duminica acasa cu un gust amar.

Concluzia e ca n-am facut foamea in delta, asa cum ma asteptam eu si nici nu-mi curge pate prin vene!  Am mancat cele mai bune mancaruri din peste si am vazut cele mai frumoase pasari din viata mea. Am intalnit oameni simpli, frumosi si am mai invatat cateva lectii importante.

Anunțuri

24 comentarii

Din categoria Autori, Ela

24 de răspunsuri la „Jurnal de delta ( retrospectiv )

  1. Esti foarte tare! Ai rezistat eroic, eu una m-as fi intors inapoi pe jos din prima seara 😀 Din ce-am citit, mie excursia asta mi s-a parut ceva intre test de supravietuire si film de groaza. Cred ca o sa-mi aman pe termen nedeterminat plecarea in Delta… 😀

  2. Ela

    @Gabitz Chiar n-a fost de groaza. Mie mi-a placut foarte mult, fiindca vroiam sa ma testez, sa vad cat rezist si in ce conditii. Si oricum, doar prima parte a fost un test. In schimb, daca mergi in delta si stai la pensiune/hotel n-o sa ai niciun fel de problema. Te vei lupta doar cu tantarii, care sunt pretudindeni. Iar in rest, placere. Peisaje de vis, chestii unice. Nu degeaba e delta atat de laudata si nu degeaba e declarata rezervatie a biosferei de aproape 20 de ani. Asadar, nu amana excursia in delta!! Daca ai bani si ocazia sa mergi, nu ezita!

  3. henry

    ela esti de apreciat , esti foarte puternica , putine persoane ca tine am intalnit , lasami id de mess poate vb

  4. Super tare…imi place experienta ta…ce n-as da sa fi avut si eu parte de una…dar rabdare…rabdare!!!

  5. Hai ca n-a fost chiar asa de hardcore 🙂 Incearca si o tura pe la munte vreo 7 zile la apa de izvor, fara tigari si cola, doar cu proviziile luate inainte de urcare. Fara wc sapat, mers in padure, chiestii de astea.

    Oricum fain povestit, cu ocazia asta m-am plimbat putin prin delta prin tine.

  6. Jurnalist

    Ma bucur ca sunt si oameni care apreciaza natura si o respecta, dar sunt intristat ca printre comment-urile adresate tie am citit si alte opinii de genul „nu as fi rezistat nici o zi”! Adevarat este faptul ca modul de viatza spartan cere din partea celui care intra intr-un ecosistem unele aptitudini legate de supravietuire. Nu vorbesc aici de cola cafea si tigari…insa este posibil ca lipsa acestor „skill-uri” sa genereze o lipsa de adaptare pentru unii indivizi. Eu am fost in balta mica a brailei printre nuferi si colonii de pasari protejate si a iesit un reportaj extraordinar ca sa nu mai spun de marele fel in care m-am simtit! Si tu te-ai simtit in largul tau acolo se pare si dupa felul in care ai relatat despre acesta deplasare. Nu stiu cat de bine te descurci tu cu natura dar cuvintele ti-s prietene! Tine-o tot asa!

    • @Jurnalist M-am simtita vizata de comment-ul tau 🙂 Nu cred ca trebuie sa te intristeze opinia mea, nu suntem toti la fel,e normal sa avem pareri diferite. O admir pe Ela pentru ce a facut, e chiar tare, tot respectul! Doar ca pentru mine nu e nicio placere sa-mi testez rezistenta la situatii care iti intind nervii la maxim.Si nu cred ca asta inseamna ca indivizii de genul asta nu se pot adapta la niste conditii spartane,ci doar ca nu vor s-o faca, e doar o chestiune de alegere 🙂

    • Cristian

      Nu toata lumea e masochista sa stii 😛 Iar eu unul urasc pestele; singura exceptie e tonul la conserva, in rest nici nu vreau sa aud de asa ceva. Mai bine intr-un loc mai normal de unde mai poti fura niste fructe dintr-o livada sau culege niste zmeura.

      • Ela

        Chiar a fost un tip cu noi care uraste pestele 😀 Drept urmare, a mancat multa mamaliga in zilele acelea 🙂

  7. Super tare. Da in care delta ai fost?

  8. Ela

    @henry mersi, dar sa nu exageram 🙂

    @Diana sa-nteleg ca n-ai avut o ~dimineata frumoasa~ ? 😛

    @Titus Muntele mi-e prieten. Cel putin asa imi place mie sa cred.

    @Jurnalist iti multumesc frumos! Apropo, cola, cafeaua si tigarile nu se afla pe lista dependentelor mele. Eu am altele mai nocive, dar despre asta, intr-un alt episod. 😛

    @dadatroll Buna intrebare. Insa, Braila, Tulcea, Maliuc, Baclanesti, Nufarul, SF. GHEORGHE ar fi trebuit sa-ti raspunda: Delta Dunarii 🙂

  9. Pingback: Foto-jurnal de delta « Pleiada

  10. Pingback: Mirajul Deltei Dunarii « Pleiada

  11. Pingback: Ce ti-e si cu recomandarile astea « Pleiada

  12. Vampy

    vroiam doar sa-mi cer scuze pt ca mi-am pierdut cumpatul la volei, si sa te felicit pt post,

  13. Ela

    @Vampy sincer, sunt uimita ca ai citit acest articol 🙂 Eu sunt ok, n-am pus la suflet. 😉

  14. Silviu

    Felicitari!
    Cu toate ca este cam acida remarca:” shmekere”!:) Iar muzica…era data „putin” mai tare …asa in gluma …pentru voi!
    Oricum mi-ai stimulat dorul de Delta! Abia astept „jumatea” lu’ Septembrie, sa reincep plimbarile periodice pe acolo!
    Silviu 😉
    Ps: Iti recomand Delta in perioada Octombrie-Mai. E incomparabila!

    • Ela

      Chiar ma bucur ca ai citit articolul 🙂 Sa stii ca muzica aia data un pic mai tare ne-a incantat pe toti; a fost o desfatare.
      Am inteles ca in timpul iernii delta e pustie si trista. Fiindca e totul pal si fara culoare/ miscare.
      Mie mi-e pofta de peste. Poate ne vedem zilele astea 🙂

      • Silviu

        Pustie si trista? Categoric nu pot fi de acord!
        Poate mai linistita dar cu o fauna mult mai dinamica si activa. Si coloristica e aparte: sepia -Noiembrie& Decembrie, contrastanta – sepia & albul zapezii si a gheturilor – din Ianuarie pana in Martie, iar in Aprilie – Mai…e deja alta poveste.
        Singurul impediment ar fi frigul. Dar cu siguranta ne putem proteja.
        Astept sa-mi iau revansa! La borsul pescaresc….binenteles!:)
        Shhh…mai multe sa nu spunem ca deh…sa nu ma taxezi pt reclama 😀

  15. Ela

    @Silviu cu siguranta voi vedea delta si iarna. Insa nu iarna aceasta.
    Pe saptamana viitoare, atunci 🙂 Caci maine plec spre Fagaras.

  16. Pingback: Avem plaja in Bucuresti! :) « Blogul lui Gabitz

  17. Pingback: Viena la super oferta « Pleiada

  18. Pingback: Foto-jurnal de delta- Elena Ciric

  19. Pingback: Ce ti-e si cu recomandarile astea- Elena Cîrîc

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s