Arhive pe categorii: Alex

Articolele scrise de Alex

Vine valu’ si-mi ia calu’

                           

Stiu, e foarte catchy titlul. Treaba sta asa, in prezenta fabula rolul Valului este jucat de catre orice politist oarecare, AKA gabor, AKA curcan, AKA copoi, AKA sticlete, AKA pinguin, AKA crocodil, AKA politzai, AKA Garcea, sau mai general de catre politie, AKA potera, AKA rachetzii, AKA garda, AKA militia. Rolul calului este, in mare, jucat de catre actele, automobilele sau spaga care ne sunt ridicate de sus-numitii gabori.

Bine, probabil ca generalizez destul de mult, eu pana acum nu am intalnit retarzi decat la Circulatie, ca nu am avut mare treaba cu restul. Sau nu, mint, tot garda erau si aia care am venit anul trecut in parcul cu leagane dupa noi. La 11 noaptea…  ca sa ne intrebe daca avem 14 ani (ce-i drept, era aiurea sa presupuna asta fara dovezi). Ca daca aveam 14 ani, aveam voie in leagane. Dupa o examinare atenta a parului facial la noi, si marimea pieptului la ele, au dedus ca nu ne incadram, si am fost escortati afara din incinta locului de joaca, cu amenintarea ca daca mai calcam pe acolo, nu mai scapam asa usor. Pfeeew…
O scurta mentiune si pentru stimabilul de la Scorseze Security care s-a plimbat ieri dupa mine prin toata statia de la Romana ca sa ma escorteze inapoi la bariera sa bag cartela 😀

 

Dar, marea problema tot aia de la Circulatie sunt, si cred ca orice om cu mai mult de 10km parcursi cu masina poate aproba. Saptamana trecuta, m-au oprit gigeii cu radarul, cica sa-mi ia permisu ca am depasit pe linie continua. Vine fericit rinocerul la geam, imi ia actele, imi taie repede  orice tentativa de comentat si se inchide voios in masinutza la scris procese verbale.
Eu stau, astept frumos in fata geamului vreo 5 minute. Dupa 5 minute, iese din masina, cu procesul verbal jumatate scris si imi da inapoi actele deoarece a constatat ca nu am depasit pe linie continua cand s-a uitat la inregistrare. … … … … Doua apogee in cazul asta, apogeul norocului, la mine, si apogeul prostiei, la ei.
Amin.

Alex.

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria Alex

Pentru ca stiu ca nu va place sa cititi…

 

 

 

 

 

3 comentarii

Din categoria Alex

Poveste cu tele si shopping

Dragii mei, stiti ce am constatat astazi? Stateam eu astazi cu o ciubota in mana si ma gandeam „Cat imi doresc eu sa am un cutit cu care sa tai botul acestei ciubote… iar mai tarziu  sa il pot folosi ca sa tai friptura de Paste… si poate apoi sa scot niste pilitura dintr-un ciocan cu el, ca si asa ma cam plictiseam.” Sper ca stiti cu totii reclama la care fac referire, desi nu pot spune ca este chiar recenta.

Ceea ce nu inteleg pana la urma este de ce bucatarul ala avea ciubote, cutii de suc si ciocane in bucatarie, ca sa nu mai vorbesc de gaura aia magica din masa. Stiti voi, gaura in care baga orice prostie taiata de care nu mai avea nevoie, inclusiv ciubota, curcanul transat, si pilitura acumulata.  Eu cand vedeam reclama aia, ma gandeam daca pot sa cumpar o gaura de-aia, sa ii inchid gura lu’ mama cu „Nu mai lasa farfurii murdare pe masa, nu mai face firmituri pe masa, curata ma noroiul ala de pe masa”. Pai da’ le bagam pe toate in gaura si apoi era problema gaurii.

Urmatorul lucru pe care il vroiam era sa-mi comand o blonda de-aia de prezinta produsul pe acolo. Stiti cum este mereu un bucatar, un italian, Mos Craciun sau un fost culturist care prezinta nu-stiu ce produs si cu o blonda langa el. Persoana mai impresionabila ca blonda aia nu cunosc, ea se minuneaza la absolut tot ce fac aia… „Woooow, deci apesi pe un singur buton si iese chestia aia din chestia cealalta??? Deci, wow, eu imi iau cel putin 3 astfel de produse.”
Pai sa imi comand si eu o de-aia sa se minuneze, ca m-am saturat de ochii dati peste cap, izbucnirile in ras sau vesnicul „Da cealalta jumate unde este?”.

Un ultim aspect observat este prostia oamenilor care nu folosesc acel produs prezentat. De fiecare data trebuie sa fie prezentati cativa oameni care au ajuns in spital, au murit sau au ramas impotenti de la folosirea unei maturi normale. Si apoi, ca prin minune, apar in emisiune si pun mana pe Wonder Vacuum X6000 Gold Xtreme Edition si curatenia e mai usoara ca niciodata. Mai ales ce curata ei acolo in reclama. Baaa, cine dracu scapa 5 pufarine pe jos si ramane perplex cand e vorba de curatenie? Ma geniilor, pisoiul meu iar s-a usurat pe covor in mijlocul sufrageriei, iar eu stau si ma uit pe dos la covor. Il las asa si iar ii zic mamei ca am varsat un pahar cu apa. Inca nu stiu de ce ma crede ca beau apa. In mijlocul sufrageriei. Pentru asta nu s-a gandit nimeni  sa faca un produs de curatat, dar fereasa domnul sa scap 3 pufarine pe jos si sa nu am Wonder Vacuum. Ar trebui sa ma aplec si sa pun mana pe ele sa le adun, sau cine stie ce alta atrocitate din domeniul asta.

Imi cer scuze pentru lipsa de actualitate a reclamelor intrate in vizor, dar in fundul televizorului nostru caminist nu intra luxul numit cablu. 😀
Alex

Scrie un comentariu

Din categoria Alex

Evolutie

                                                   
Asa, in afara de divinul meu skill in paint, ce altceva mai observam in aceasta poza? Da, dragii mei misogini, este vorba despre neuronul zbuciumat al unei adolescente de 17 ani aflat in plina explozie creativa. Este vorba despre doua statusuri surprinse de pe messenger. Debitul de prostii spuse pe minut variaza de la om la om. Stiu ca nici eu nu is perfect, pentru ca in permanenta mie mi se reamintesc tot felul de greseli tampite din trecutul meu. Vaaai, ce oribilitate am facut, am pus accentul pe „ea” in „Agigea” pentru a fi corectat zilnic in urmatoarele cateva luni de geniile din jurul meu. Le multumesc mult. Jumate is autori pe aici. Sper ca sughitati. Chiar sper. Trecand peste traumele copilarii mele, revenim la zbuciumata noastra. Debitul de prostii rostite atinge 100%, iar in combinatie cu scrierea aleasa ajungem la un fenomenal coeficient al prostiei de 10000%.

Haideti sa analizam:
„doal” – Intradevar este o formulare des folosita, mai ales atunci cand autorul este un pui de om care a fost intarcat de 2 zile si poseda aproximativ 3 dinti. Pe el il inteleg.
„ji” – Si in general orice folosire a lui „j” in locul lui „s”, denota probabil iubirea de Steaua si de Jiji. Daca am presupus corect, atunci agreez aceasta agramaticalitate pentru ca si eu deasemenea am inclinatii steliste. Sau macar am atunci cand castiga.
„MOOLTI” – Ce mai pot sa zic…”oo”… eu zic ca e clar.
„OBETA” – Probabil asa o cheama pe fatuca aia cu care vorbeste ea, cine stie…
„nu’;ti” – Cratima nu este un caracter cool.
PHATOO” – Vocabular adanc inradacinat in originea latina a zbuciumatei.
„ji opah el” – Sa mor daca inteleg… no comment.
„acasik” – E frumos acolo, deci trebuie alintat cuvantul.
„gajicile” – Panaramele.
„obe” – O fata care tine foarte mult la igiena ei. Si care nu foloseste tampoane clasice.
„:*:*:*:X:X:*:*:X” – Hormonii adolescentini.

Sunt rau cu saraca fata, a avut ghinionul de a fi unul din putinele exemple din lista mea de  messenger cu acest vocabular. Ea nu este decat un exemplu al evolutiei umane contemporane. Nu zic ca toti is asa, dar si aia care sunt, sunt prea multi.
Alex

8 comentarii

Din categoria Alex

Caterinca

http://ro.wikisource.org/wiki/Povestea_poveştilor

Una din cele mai stralucite minti ale culturii romanesti, Ion Creanga, demonstreaza cat de normal poate sa functioneze mintea unui geniu. Si inca cat de apreciata a fost aceasta poveste de restul geniilor contemporani cu el (doar daca erau barbati probabil, ca sunt convins ca orice geniu-femeie a vremii ar fi replicat cu „wai, mi-e rau”)! Adica pana nu baga omul si o caterinca, parca restul operelor nu au nici un gust.

Am dat exemplul de mai sus ca sa arat ca absolut toti oamenii sunt la fel cand vine vorba de seriozitate… si anume ca… nu merge prea mult. Mie imi place sa cred ca toti avem tot timpul chef de şotii cand avem ceva serios de facut. E lucrul care ne confera sanatate mintala. Cred ca tinem toti minte cazul fetei aleia care a murit „de prea multa munca”; ca era nemancata, nebauta si probabil ca era si cam nefu…matoare. Desi nu cred ca cineva ar putea muri din acest ultim motiv. Cel putin, in mod sigur nu o fata. Asa, revenind la subiect, credeti ca sarmana fata facea caterinca la servici… ca eu ma indoiesc serios ca ea era aia care flirta cu toti si care lipea biletele cu „kick me” pe spatele sefului. Pentru ca daca ea facea aceste lucruri, demonstra probabil ca are si capacitatea mentala de a realiza ca trebuie sa pape ceva de graba cand dadea coltul. Probabil saraca a murit cu pixul in mana si ochelarii pe nas.

Acuma nu vreau sa fiu rau cu saraca fata,  ca doamne fereste sa citeasca parintii ei blogul asta. Dar pana la urma, tot in iad ajung, ca nu vad ce mare speranta de caterinca ai in rai. Eu nu cred ca Iisus are simtul umorului. Si el a murit tot ca fata aia, din prea multa munca. Daca mai baga si el o caterinca pe acolo nu il lua nimeni in serios si nu mai patea atatea. Si probabil el face legea in rai, deci e instructie acolo. Mai bine jos cu dracusorii mei mai bem si noi o bere, un misto ceva. Cred ca au si meciuri in iad pana la urma, ca in viata de zi cu zi mereu ii dam dracu’ pe aia din fotbal.

 Asa, revenind la oile noastre, caterinca de zi cu zi este cea care adauga frisca vietii. Mereu cand ajungi acasa la nevasta si copii, sau la sot (daca esti homo), incepi sa povestesti cum a cazut Gigel pe scari de a uitat de toate necazurile, sau cum s-a basit Eliza de i-au crapat izmenele. Sunt micile picaturi de bucurie care ne condimenteaza viata atat de monotona si plictisitoare. Eu incerc in fiecare moment al vietii sa gasesc umorul in tot ceea ce ma inconjoara si… imi merge destul de bine. Voi cum o duceti ?

PS: rog persoanele pe nume Gigel, Eliza si Iisus sa nu comenteze la articol ca oricum sterg commentul, ca nu-mi vine a crede ca ar scrie ceva de bine in el.

Alex

Un comentariu

Din categoria Alex

Teorii de prin tren

Si iata cum constiinta imi da ghionturi subtile in viata. Sunt singur in tren, ma duc la Bucuresti. Pe laptop, am pus din timp cateva episoade cat sa am ce vedea pe drum. Bateria este plina, 2 ore de vizionat ajung. Totul merge struna pana constat un inconvenient: castile is praf, nu se mai aude in nici una. Optiunea de a asculta la boxele lui iese din calcul pentru ca nu-mi convine sa auda Gigeii din fata si din spate ce fac eu aici. Stiu ca nu am motiv, dar nu imi convine.

Asaaa, deci si prin urmare, ce activitate mai poti face cand ai un laptop, care sa nu implice sunete si sa nu-i termine bateria in doua clipe? Daaa, ati ghicit, il inchid si ma culc. Sau… cel putin… asta ar fi alegerea majoritati… dar ultima data cand eu am adormit prin tren am fost surprins sa fiu intampinat cu chicoteli la trezire, din partea insotitorilor necunoscuti. Aparent, pretindeau ei, am un sforait foarte interesant… eu nu-i cred dar pentru orice eventualitate o sa incerc sa ma mentin treaz acum. Urmatorul lucru ce imi statea in cap, realmente, era micul santierist care ma pocnea cu ranga, si-mi soptea „Iar te prinde seara de joi cu articolul nescris si cu 3 oferte de alcoolizare refuzate de catre tine.” Bine, asta e varianta prelucrata pentru mass-media, cred ca realizati ca micul meu santierist nu este intocmai destul de manierat pentru a patrunde necenzurat in articol.

Alta alternativa nu am avut, deci am recurs la scrierea articolului. Cel mai mult mi-ar placea sa ma leg de seara de ieri, care, desi a fost foarte obisnuita, petrecuta in fata calculatorului, a avut un moment foarte savuros. Spun acest lucru pentru ca aseara am avut un foarte puternic moment de deja vu. Nu stiu cum percep altii chestia asta, dar eu simt ca am puteri aproape supranaturale cand, fie si doar pentru o singura clipa, pot anticipa ce replica voi primi de la cineva. Dupa fiecare astfel de moment, care pot spune ca are o frecventa lunara, raman fascinat de senzatia pe care mi-o imprima. Imi pare bine ca nu am internet in acest moment, pentru ca probabil saream repede pe Google sa caut explicatia stiintifica a fenomenului. Sunt sigur ca exista asa ceva si sunt sigur ca suna dezamagitor. Asa ca o sa ma multumesc sa presupun ca fenomenul face parte din una din multiplele functii inca neexplorate ale creierului. Calatoria in timp. Da, dar nu aia clasica in care te sui intr-o rabla cu unspe’ mii de beculete si care te teleporteaza indubitabil in perioada jurasica in fata unui T-Rex. Nu, eu ma gandeam la altceva.

In primul rand, eu vorbesc despre momentele in care visam, pentru ca sunt cam singurele in care nu ne controlam creierul si acesta isi face de cap dupa cum doreste el. Ma gandeam la puterea de calcul a mintii noastre. Daca creierul uman este inca considerat mai puternic ca orice calculator de pe lume, oare nu contine el acolo niste ecuatii si formule cu care poate calcula ce urmeaza sa se intample? Adica este doar o problema matematica ampla, creierul combina absolut tot ce stie el, si calculeaza ce se va intampla in viitor. Daca acest lucru ar fi adevarat, am merge cu totii  sa ne investim toata averea la casele de pariuri si am trai frumos fara nici-o grija pentru restul vietii. Deci teoria mea nu este in nici un caz adevarata. Creierul nu stie ce se va intampla in viitor, dar o presupunere tot ar putea face. Ei bine, din milioanele de situatii ce se pot ivi, se poate ivi si cea pe care noi am anticipat-o involuntar. Acest lucru ar putea explica frecventa relativ rara a fenomenului… care depinde de o problema de probabilitati: probabilitatea ca creierul sa fi calculat corect ce se va intmpla in viitor, in raport cu suma tuturor situatiile posibile reprezinta si frecventa aparitiei fenomenului in cauza. Acum, banuiesc, depinde si de persoana in cauza… sunt atatea persoane care pretind ca nu viseaza deloc; eu i-am auzit pe unii spunand chiar ca nu is familiari cu sentimentul de deja-vu si ca nu au experimentat asa ceva. Tot ce e posibil, poate nu orice creier are asa o tragere mare spre matematici nocturne, nu?
 
In cele din urma, mai mentionez ca pur si simplu nu cred ca senzatia de deja vu poate fi explicata prin existenta noastra fizica. Cred ca sunteti de acord ca nu poti repeta un moment anume de doua ori in viata, si sa iti si para familiar, in sensul de repetitie.

Eu voi astepta pana vineri sa caut pe Google explicatia reala a momentelor de deja vu, pentru ca vreau sa am impresia ca postez un articol veridic. Da fapt, daca citesti asta, este deja vineri si eu am aflat explicatia si fac misto de mine insumi. Dar asta e alta mancare de peste.

Alex

3 comentarii

Din categoria Alex

Socantul

Sa te loveasca inspiratia in ceafa atunci cand ai cea mai mare nevoie de ea… ai mai multe sanse sa gasesti un Porsche cu cheia uitata in contact si usile larg deschise. Este un mare pacat ca mintile stralucite nu sclipesc intotdeauna la comanda, constranse de inhibitia anticiparii posibilului dezastru, adica neatingerea standardelor.
Asaaa, lasand la oparte soarta acelor persoane nefericite, ma vad lovit de stimabila inspiratie in apogeul activitatilor specific caministe, si anume de ignorare totala a responsabilitatilor. Spun responsabilitate pentru ca ma aflu la inceput in scrierea de articole, lucru pe care il voi considera probabil mult mai cotidian in saptamanile ce vor urma.

Trecand peste aceasta criza de modestie, pot spune ca un autor flamand de afirmare aflat in procesul de dezvirginare literara aflat cu pixul si foaia in mana, laptop dupa caz, aflat in cautarea imbinarii sublime dintre comic si relevant, filozofic si fascinant sau stiintific si comprehensibil ar alege in cele din urma socantul drept unealta suprema a captivarii.

Sa strigi in gura mare la metrou „Sa te duci in ***** ****!!” la auzul unui nevinovat anunt de stopare pe termen nelimitat a metroului se incadreaza la capitolul socant? Pai chiar daca nu m-am exprimat atat de „plastic” precum consateanul in cauza, obiectia asupra evenimentului se incadra in aceeasi parametri de stare. De aici urmatoarea intrebare: ce presupune socantul? Stiu ca saptamanal observam la stiri noi relatari cu persoane care joaca fotbal cu pisici, isi manifesta abuzurile homosexuale prin toaletele scolaresti sau isi dau foc prin fata guvernului. Stiu, socant. Dar chiar daca subiectul este atat de dornic sa fie citit, eu totusi ma gandeam la socantul pe care fiecare il tine inchis, ca o fiara atat de incapabila sa evadeze.  De aici pleaca ideea ca socantul ar reprezenta exprimarea libera a pornirilor anti-sociale, daunatoare pentru imaginea individului dar totodata purtatorul dulcelui gust al eliberarii.
Cat bine ai face sa apuci o bata si sa spargi parbrizul de la noul Logan al profesorului care doar ce te-a lasat corigent? Aceasta eliberare animalica nu ar concluziona in nimic benefic pentru niciuna din parti, ar lasa dezamagiri adinci si priviri oripilate in urma, si totusi este unul din lucrurile pe care le-am considera atat de satisfacatoare pentru acele cateva clipe. Lucru mult prea improbabil a se intampla datorita barierelor sociale atat de adanc inradacinate in mintile noastre. Cand ajungem la capatul rabdarii, la ultimul strop de intelegere, pornirile acestea evidentiaza firea noastra primitiva si destructiva, orice forma ar lua acestea, verbala sau… materiala.

Probabil sunt persoane care citesc aceste randuri si nu se regasesc deloc, in opinia mea sunt doar cazurile in care societatea a dus la bun sfarsit spalarea creierului si imblanzirea artificiala. Caci… oricare dintre noi ar trebui sa aiba in el fiara salbatica care doreste sa socheze. A fi constient de aceasta fiara si a o controla in deplinatate este lucrul care ne plaseaza atat de bine in mijlocul societatii.

Si iata ca, asemenea autorului flamand de afirmare aflat cu pixul si foaia in mana, laptop dupa caz, am ales si eu „Socantul” drept subiect in ceea ce sper eu sa fi fost un monument al captivarii. Si uite ca am mintit si cand am afirmat ca trec peste crizele de modestie.
Alex

Un comentariu

Din categoria Alex