Arhive pe etichete: carte

Cum m-am lasat de gandit

„Cum m-am lasat de gandit. Mic tratat pentru intelectualii epuizati” de Hannes Stein.

O carte destul de subtirica ( desi pare groasa, aparentele inseala, nu-i asa? ), foarte usor de citit si agreabila. Cartea debuteaza cu un umor dulce si simpatic, continunand cu chestii mai grele: ironie, sarcasm, uneori seriozitate, toate combinate astfel incat nu mai stii cand e serios, cand e ironie si cand sa te opresti din ras.

Se prezinta cateva metode SIGURE pentru a te lasa de epuizanta sarcina de a gandi. Da, e epuizant uneori. Cartea poate pare foarte superficiala la inceput, insa pe masura ce o citeste noi sensuri ti se invart in cap: poate gandirea este corelata de multe ori cu lucruri negative; poate obisnuim prea mult sa ne facem griji, etc. Astfel, gandirea poate lua mai multe sensuri si putem explora acest termen.

Per total, va recomand cartea cand vreti sa cititi ceva usor, haios si relaxant. Plus ca va puteti lauda prietenilor mai destepti ca ati citit cartea asta si acum sunteti mult mai fericit; imediat toti vor dori sa se lase de gandit.

Anunțuri

5 comentarii

Din categoria Iulian

M-am hotarat sa devin prost

„Acum, la douazeci si cinci de ani, sperand intr-o viata ceva mai blanda, Antoine a luat hotararea sa astearna peste creierul lui giulgiul prostiei. Constatase de prea multe ori ca inteligenta este cuvantul care desemneaza prostii bine ticluite si frumos pronuntate, ca este atat de pervertita, incat de multe ori esti mai avantajat fiind prost, decat intelectual consacrat. Inteligenta te face nefericit, singuratic, sarac, pe cand deghizarea inteligentei iti confera o imortalitate de hartie de ziar si admiratia celor care cred in ce citesc.”

Cam asa incepe cartea lui Martin Page – „M-am hotarat sa devin prost”. Antoine sufera de boala ganditului si drept urmare alege sa renunte la orice urma de inteligenta pentru a se simti uman( „Vreau sa fiu un spectru banal” ), dar face asta prin diferite metode inedite si penibil de amuzante.

„Voia sa devina alcoolic in mod inteligent, constructiv si cultivat, sa cunoasca secretele otravii care avea sa-l salveze” – adica omul asta a mers la biblioteca municipala pentru a se documenta temeinic inainte sa se apuce de baut. A citit cap-coada carti precum „Dictionarul bauturilor alcoolice din lumea intreaga”, „Ghid istoric al bauturilor alcoolice”, „Bauturi alcoolice si Vinuri”, „Cele mai faimoase bauturi alcoolice”, „abecedarul bauturilor alcoolice”… A stat de vorba cu un betiv notoriu pe care l-a considerat timp de cateva zile „un Platon al lichiorului, un Einstein al calvadosului, un Newton al vodcai, Yoda al whiskeyului” . Asa a aflat de neplacerile bautului excesiv: ” O sa vomiti des, stomacul iti va fi incordat si acid, o sa ai tot felul de migrene, oftalmice, cerebrale, dureri cervicale, in muschi si in oase, o sa ai diaree, ulcere, tulburari de vedere, insomnii, bufeuri de caldura, crize de angoasa.” ( aviz amatorilor! )

Pentru ca faza asta cu imbatatul nu prea i-a iesit, s-a gandit sa se sinucida, exact asa cum au facut-o altii mai mari inaintea lui: Hemingway, V. Woolf, Marilyn Monroe, Seneca, Cleopatra, Lafargue …. Dar cum altfel decat participand la <<workshopuri>> la S.P.T.P.T.M. Te intrebi ce floricele pe campii reprezinta S.P.T.P.T.M. ( infiintata in 1742! ) : Sinucidere pentru toti si prin toate mijloacele. Da, exista cursuri de sinucidere! ( I definitely hope that is not true! )

Si citatele frumoase nu inceteaza sa apara, desi unii dintre voi poate nu le vor considera asa. Colac peste pupaza, cartea e savuroasa, se citeste foarte usor, nu degeaba face parte din colectia ” Cartea de pe noptiera”. Daca sunteti in pana de idei grozave, asta e cartea care sigur o sa va aduca zambetul pe buze. Si poate chiar o sa va faca sa va intrebati de ce visul oricarui parinte e sa creasca un copil inteligent si destept <<ca mama-sa>> sau ca <<taica-su>> . Este inteligenta chiar un lucru dezirabil ?

„Inteligenta e un cal salbatic, trebuie sa inveti sa-i tii fraiele, sa-l hranesti cu ovaz bun, sa-l ţesali si, uneori, sa folosesti cravaşa.” ( Nietzsche )

Ela

5 comentarii

Din categoria Ela

O recomandare

Science fiction, acest copil nedorit al literaturii universale, mi-a demonstrat din nou că aparenţele înşeală – mărturie stă o carte de o profunzime deosebită care deşi e construită pe un fundal science-fiction abordează teme cu puternice implicaţii morale. De fapt, ceea ce puţini reuşesc să înţeleagă, este că reprezentantele acestui gen nu sunt cărţi de aventuri în spaţiu, cum mulţi s-ar putea lăsa păcăliţi să creadă, ci care pun întrebări dintre cele mai profunde dar care îşi găsesc exprimarea cea mai naturală în spaţii şi cadre imaginare.

Bradbury, RayFahrenheit 451

Într-un stil autentic de distopie, decorul în faţa căruia se desfăşoară acţiunea este format dintr-o omenire care a trecut prin două războaie atomice după 1990 (cartea a fost prima dată publicată în 1953) şi care suferă un proces de auto-cenzurare, de eliminare a oricăror forme de manifestare artistică prin care se doreşte suprimarea oricăror sentimente şi gânduri. Conştiinţa generală este că sentimentele creează diferenţe de opinie, sunt o sursă pentru cugetare, nasc idei, creează divergenţe. Toate acestea se doresc a fi suprimate astfel încât omenirea să trăiască într-un soi de hibernare totală, unde războaiele nu mai au cum să apară, toţi oamenii sunt egali, nu au pretenţii şi nu provoacă probleme. În esenţă, omenirea suferă un regres, cărţile dispar, picturile şi tot ceea ce provoacă orice fel de trăire emoţională sunt înlăturate, blocate, cenzurate.

Trebuie să fim cu toţii la fel. Nu se naşte fiecare liber şi egal aşa cum spune Constituţia, ci devenim cu toţii egali. Fiecare om caută să fie după chipul şi asemănarea tuturor celorlalţi; abia atunci toţi sunt fericiţi, pentru că nici un munte nu-i mai înspăimantă şi nu le dă sentimentul propriei micimi. Aşa! O carte e o puşcă încărcată în casa vecină: pune-o pe foc, smulge armei focosul, zdrobeşte cugetul omului! Cine ştie ce poate să pună la cale un om cult ?!

Ai înţeles acum de ce sunt privite cărţile cu ură şi cu teamă ? Ele dezvăluie porii de pe faţa vieţii. Oamenii comozi vor să vadă doar figuri de ceară, fără pori, fără păr, fără expresie.

Ce se întamplă cu omul curăţat de orice influenţă artistică, ce se întamplă dacă uneltele de creaţie îi sunt luate din mână şi el rămâne izolat într-o societate inflexibila, rigidă ? Umanitatea întreagă stă în puterea noastră de a asimila şi transmite sentimente. Oare nu cumva tehnologizarea şi ritmul rapid care caracterizează timpurile în care trăim ne îndreaptă cu paşi repezi spre o astfel de lume ?

Pompierii de altă dată au devenit acum un mecanism care anihilează eficient orice încercare de „fraudă”. Carţile sunt arse pe loc, iar oamenii sunt cu ochii în patru să reclame orice vecin care ar putea avea astfel de practici diavoleşti. Omul este golit de spirit, e un corp care traieşte fără scop, bucuriile vieţii nu mai există, iar opinia publică e complet suprimată. Singurele momente de divertisment sunt televizoarele prin intermediul cărora emisiuni monotone sunt transmise şi retransmise.

Guy Montag, protagonistul romanului, redescoperă uşor uşor umanitatea pierdută. Prin intermediul lui, cititorul descoperă acele mici plăceri ale vieţii care parcă şi nouă ne scapă din ce în ce mai mult. Grupuri izolate de ultimi apărători ai umanitaţii îşi dedică viaţa învăţării cărţilor pe de rost, pentru ca aceste valori să nu fie niciodată uitate, pierdute.

Cartea este un omagiu pe măsura adus tuturor cărţilor. În acelaşi timp, pentru cititorul educat, este un maraton destul de bine trasat de autor prin citate din cărţi şi referinţe către acestea care de-alungul timpului s-au dovedit a fi de căpătâi. O recomand tuturor celor care nu pot sta mult fără o carte în mână. 🙂

Răzvan

14 comentarii

Din categoria Razvan