Arhive pe etichete: deja vu

Teorii de prin tren

Si iata cum constiinta imi da ghionturi subtile in viata. Sunt singur in tren, ma duc la Bucuresti. Pe laptop, am pus din timp cateva episoade cat sa am ce vedea pe drum. Bateria este plina, 2 ore de vizionat ajung. Totul merge struna pana constat un inconvenient: castile is praf, nu se mai aude in nici una. Optiunea de a asculta la boxele lui iese din calcul pentru ca nu-mi convine sa auda Gigeii din fata si din spate ce fac eu aici. Stiu ca nu am motiv, dar nu imi convine.

Asaaa, deci si prin urmare, ce activitate mai poti face cand ai un laptop, care sa nu implice sunete si sa nu-i termine bateria in doua clipe? Daaa, ati ghicit, il inchid si ma culc. Sau… cel putin… asta ar fi alegerea majoritati… dar ultima data cand eu am adormit prin tren am fost surprins sa fiu intampinat cu chicoteli la trezire, din partea insotitorilor necunoscuti. Aparent, pretindeau ei, am un sforait foarte interesant… eu nu-i cred dar pentru orice eventualitate o sa incerc sa ma mentin treaz acum. Urmatorul lucru ce imi statea in cap, realmente, era micul santierist care ma pocnea cu ranga, si-mi soptea „Iar te prinde seara de joi cu articolul nescris si cu 3 oferte de alcoolizare refuzate de catre tine.” Bine, asta e varianta prelucrata pentru mass-media, cred ca realizati ca micul meu santierist nu este intocmai destul de manierat pentru a patrunde necenzurat in articol.

Alta alternativa nu am avut, deci am recurs la scrierea articolului. Cel mai mult mi-ar placea sa ma leg de seara de ieri, care, desi a fost foarte obisnuita, petrecuta in fata calculatorului, a avut un moment foarte savuros. Spun acest lucru pentru ca aseara am avut un foarte puternic moment de deja vu. Nu stiu cum percep altii chestia asta, dar eu simt ca am puteri aproape supranaturale cand, fie si doar pentru o singura clipa, pot anticipa ce replica voi primi de la cineva. Dupa fiecare astfel de moment, care pot spune ca are o frecventa lunara, raman fascinat de senzatia pe care mi-o imprima. Imi pare bine ca nu am internet in acest moment, pentru ca probabil saream repede pe Google sa caut explicatia stiintifica a fenomenului. Sunt sigur ca exista asa ceva si sunt sigur ca suna dezamagitor. Asa ca o sa ma multumesc sa presupun ca fenomenul face parte din una din multiplele functii inca neexplorate ale creierului. Calatoria in timp. Da, dar nu aia clasica in care te sui intr-o rabla cu unspe’ mii de beculete si care te teleporteaza indubitabil in perioada jurasica in fata unui T-Rex. Nu, eu ma gandeam la altceva.

In primul rand, eu vorbesc despre momentele in care visam, pentru ca sunt cam singurele in care nu ne controlam creierul si acesta isi face de cap dupa cum doreste el. Ma gandeam la puterea de calcul a mintii noastre. Daca creierul uman este inca considerat mai puternic ca orice calculator de pe lume, oare nu contine el acolo niste ecuatii si formule cu care poate calcula ce urmeaza sa se intample? Adica este doar o problema matematica ampla, creierul combina absolut tot ce stie el, si calculeaza ce se va intampla in viitor. Daca acest lucru ar fi adevarat, am merge cu totii  sa ne investim toata averea la casele de pariuri si am trai frumos fara nici-o grija pentru restul vietii. Deci teoria mea nu este in nici un caz adevarata. Creierul nu stie ce se va intampla in viitor, dar o presupunere tot ar putea face. Ei bine, din milioanele de situatii ce se pot ivi, se poate ivi si cea pe care noi am anticipat-o involuntar. Acest lucru ar putea explica frecventa relativ rara a fenomenului… care depinde de o problema de probabilitati: probabilitatea ca creierul sa fi calculat corect ce se va intmpla in viitor, in raport cu suma tuturor situatiile posibile reprezinta si frecventa aparitiei fenomenului in cauza. Acum, banuiesc, depinde si de persoana in cauza… sunt atatea persoane care pretind ca nu viseaza deloc; eu i-am auzit pe unii spunand chiar ca nu is familiari cu sentimentul de deja-vu si ca nu au experimentat asa ceva. Tot ce e posibil, poate nu orice creier are asa o tragere mare spre matematici nocturne, nu?
 
In cele din urma, mai mentionez ca pur si simplu nu cred ca senzatia de deja vu poate fi explicata prin existenta noastra fizica. Cred ca sunteti de acord ca nu poti repeta un moment anume de doua ori in viata, si sa iti si para familiar, in sensul de repetitie.

Eu voi astepta pana vineri sa caut pe Google explicatia reala a momentelor de deja vu, pentru ca vreau sa am impresia ca postez un articol veridic. Da fapt, daca citesti asta, este deja vineri si eu am aflat explicatia si fac misto de mine insumi. Dar asta e alta mancare de peste.

Alex

3 comentarii

Din categoria Alex