Arhive pe etichete: fahrenheit 451

O recomandare

Science fiction, acest copil nedorit al literaturii universale, mi-a demonstrat din nou că aparenţele înşeală – mărturie stă o carte de o profunzime deosebită care deşi e construită pe un fundal science-fiction abordează teme cu puternice implicaţii morale. De fapt, ceea ce puţini reuşesc să înţeleagă, este că reprezentantele acestui gen nu sunt cărţi de aventuri în spaţiu, cum mulţi s-ar putea lăsa păcăliţi să creadă, ci care pun întrebări dintre cele mai profunde dar care îşi găsesc exprimarea cea mai naturală în spaţii şi cadre imaginare.

Bradbury, RayFahrenheit 451

Într-un stil autentic de distopie, decorul în faţa căruia se desfăşoară acţiunea este format dintr-o omenire care a trecut prin două războaie atomice după 1990 (cartea a fost prima dată publicată în 1953) şi care suferă un proces de auto-cenzurare, de eliminare a oricăror forme de manifestare artistică prin care se doreşte suprimarea oricăror sentimente şi gânduri. Conştiinţa generală este că sentimentele creează diferenţe de opinie, sunt o sursă pentru cugetare, nasc idei, creează divergenţe. Toate acestea se doresc a fi suprimate astfel încât omenirea să trăiască într-un soi de hibernare totală, unde războaiele nu mai au cum să apară, toţi oamenii sunt egali, nu au pretenţii şi nu provoacă probleme. În esenţă, omenirea suferă un regres, cărţile dispar, picturile şi tot ceea ce provoacă orice fel de trăire emoţională sunt înlăturate, blocate, cenzurate.

Trebuie să fim cu toţii la fel. Nu se naşte fiecare liber şi egal aşa cum spune Constituţia, ci devenim cu toţii egali. Fiecare om caută să fie după chipul şi asemănarea tuturor celorlalţi; abia atunci toţi sunt fericiţi, pentru că nici un munte nu-i mai înspăimantă şi nu le dă sentimentul propriei micimi. Aşa! O carte e o puşcă încărcată în casa vecină: pune-o pe foc, smulge armei focosul, zdrobeşte cugetul omului! Cine ştie ce poate să pună la cale un om cult ?!

Ai înţeles acum de ce sunt privite cărţile cu ură şi cu teamă ? Ele dezvăluie porii de pe faţa vieţii. Oamenii comozi vor să vadă doar figuri de ceară, fără pori, fără păr, fără expresie.

Ce se întamplă cu omul curăţat de orice influenţă artistică, ce se întamplă dacă uneltele de creaţie îi sunt luate din mână şi el rămâne izolat într-o societate inflexibila, rigidă ? Umanitatea întreagă stă în puterea noastră de a asimila şi transmite sentimente. Oare nu cumva tehnologizarea şi ritmul rapid care caracterizează timpurile în care trăim ne îndreaptă cu paşi repezi spre o astfel de lume ?

Pompierii de altă dată au devenit acum un mecanism care anihilează eficient orice încercare de „fraudă”. Carţile sunt arse pe loc, iar oamenii sunt cu ochii în patru să reclame orice vecin care ar putea avea astfel de practici diavoleşti. Omul este golit de spirit, e un corp care traieşte fără scop, bucuriile vieţii nu mai există, iar opinia publică e complet suprimată. Singurele momente de divertisment sunt televizoarele prin intermediul cărora emisiuni monotone sunt transmise şi retransmise.

Guy Montag, protagonistul romanului, redescoperă uşor uşor umanitatea pierdută. Prin intermediul lui, cititorul descoperă acele mici plăceri ale vieţii care parcă şi nouă ne scapă din ce în ce mai mult. Grupuri izolate de ultimi apărători ai umanitaţii îşi dedică viaţa învăţării cărţilor pe de rost, pentru ca aceste valori să nu fie niciodată uitate, pierdute.

Cartea este un omagiu pe măsura adus tuturor cărţilor. În acelaşi timp, pentru cititorul educat, este un maraton destul de bine trasat de autor prin citate din cărţi şi referinţe către acestea care de-alungul timpului s-au dovedit a fi de căpătâi. O recomand tuturor celor care nu pot sta mult fără o carte în mână. 🙂

Răzvan

14 comentarii

Din categoria Razvan