Arhive pe etichete: internet

ASL PLS

12 f Br

Asta a fost una dintre primele mele replici in online. Nu pot sa zic ca am fost o obsedata de mIRC, dar am petrecut ceva ore adunate pe chat.

De fapt, eram in clasa a 5-a cand am luat primul contact cu World Wide Web-ul. Auzisem eu ceva, dar faptul ca profa de info (care pe vremea aia ne invata algoritmii de baza in Pascal) a mentionat la un moment dat termenii Internet, www si html m-a determinat sa merg la o sala de calculatoare sa vad care-i treaba. Fiindca am vazut eu ca de obicei erau numai baieti pe acolo, am luat-o cu mine pe Oana, una dintre prietenele mele bune de atunci. Ne-am facut impreuna primele adrese de e-mail, pe http://www.hotmail.com, iar a mea era ceva de genul elena_1988@hotmail.com. N-am avut niciodata adrese sub forma pisicuta_666@… sau sweet_angel_girl@ sau princess88@, insa abia in 2008 am considerat ca ar fi cazul sa am o adresa formala, pe care sa o folosesc atunci cand vreau sa fiu luata in considerare. Cu toate acestea, inca din 2003 si pana in prezent folosesc aceeasi adresa de e-mail, de la yahoo.com, pe care toti prietenii si toti cei cu care am intrat in contact de-a lungul timpului o cunosc si prin intermediul careia pot da de mine.

La adresa de la hotmail.com am renuntat odata cu aparitia Yahoo Messengerului, o chestie care mi-a mancat prea mult timp din viata, consider eu acum. Tin minte ca am avut o vara in timpul liceului in care stateam pana pe la 3-4 dimineata in fata calculatorului, jucand SIMS si discutand pe mess.

Stiu ca exista si MSN Messenger, insa nu mi-a placut interfata lor, Yahoo Messenger era mult mai prietenos si puteai interactiona mult mai usor cu prietenii. In plus, majoritatea isi facusera adrese de mail pe yahoo.com, asa ca incet incet a luat amploare fenomenul  messengerului si i-am facut si eu loc in viata mea.

Revenind la era mIRC-ului, trebuie sa recunosc ca aveam o placere nebuna sa ma dau drept baiat de 16-17 ani si sa intru in vorba cu „printese”, viitoarele posibile aparitii pe pitipoanca.org. M-am intalnit o singura data cu un tip pe care l-am cunoscut pe chat, dar nu mi-a placut ce am vazut, asa ca am renuntat repede la chestia asta. Canalele de Trivia au jucat si ele un rol in activitatea mea online.

Tot prin gimnaziu mai foloseam internetul pentru a ma juca pe miniclip.com (Boardgames sau joculetele cu omuleti care trebuiau sa indeplineasca nu-stiu-ce misiuni „complicate” erau preferatele mele). De asemenea, trimiteam foarte des felicitari virtuale prietenilor mei, verisorilor, fratelui meu, samd.

Apoi s-au diversificat motoarele de cautare ( in 98 % din cazuri inca folosesc google, care deja e un lovemark), apoi am dat de imdb.com, hi5.com ( n-am fost si nu voi fi niciodata fan. N-am mai updatat profilul ala de 2 ani de zile cred), forumul softpedia ( Da, aici am pierdut ceva timp, a fost ca o revelatie pentru mine. Citeam forumul cand vroiam sa aflu despre o anumita carte, cand voiam sa-mi cumpar telefon si eram nehotarata in privinta modelului, sau cand pur si simplu vroiam sa vad ce se mai intampla in Poiana lui Iocan), myx.net ( de unde trimiteam sms-uri la toata lumea, fiindca erau gratuite ).

Internet acasa mi-au pus ai mei (prin cablu de la Astral) abia in vacanta de dupa examenul de capacitate. Pana atunci am frecventat vreo 3 sali de calculatoare, toate aflandu-se in drumul meu spre casa. Sau mai mergeam uneori la liceul Nicolae Iorga( locul in care eu am facut atat scoala generala, cat si liceul) si stateam pe net intr-unul din laboratoarele de info.

Insa filme si muzica am inceput sa downloadez din momentul in care am avut netu’ meu, cu banda mare.

Parca prin 2007 am inceput sa citesc si bloguri, ocazional si de obicei prin intermediul motoarelor de cautare. Abia in martie 2008 am inceput sa scriu pe acest blog, la initiativa lui Razvan, care ne-a reunit pe toti 7. In aprilie 2009 am intrat in echipa CeRecomand.ro a lui Etherfast, a lui Ciops si a lui Cabral. Probabil ca in curand o sa am si un blog personal, pe care sa ma pot desfasura in largul meu.

Mult mai tarziu( primavara 2009) mi-am facut cont pe linkedin.com facebook.com si pe twitter.com fiindca deja toata lumea ma innebunise cu retelele astea si trebuia sa le incerc si eu.

Dupa 9 ani de zile pot sa spun ca internetul a adus multe lucruri in viata mea. Mai ales in ultimul timp, cand am inceput sa-l folosesc si in alte scopuri decat mailing cu prietenii( inlocuind Posta Romana ) si jocuri online. Nu ma declar (inca) dependenta, insa, mi-ar fi greu sa traiesc fara o conexiune la internet pentru o perioada mai mare de 10 zile 😀

Ceea ce imi place cel mai mult este libertatea oferita. Faptul ca pot pastra legatura cu prietenii mei de oriunde ma aflu. Faptul ca pot fi la curent cu ce se intampla in orice colt al lumii, in masura in care asta imi doresc. Si cel mai important, faptul ca totul se intampla in real time.( vezi #pman pe twitter, vezi live chatting despre Eurovision, vezi meciurile de fotbal hiper-comentate sau alegerile europarlamentare 2009 ). Pentru mine, internetul e un mijloc de informare mult mai bun decat televizorul si as indrazi sa spun chiar mai bun decat cartile scrise, fiindca in urma unui enter imi aduce in fata ochilor o multitudine de informatii. Prea multe chiar. Totul e sa am timp, chef si rabdare sa le triez.

PS: Acest post a fost scris (in Word si copiat in wordpress, din cauza lipsei unei conexiuni la net) cu ocazia concursului initiat de Bobby Voicu si sponsorizat de GreenPixel.

Un comentariu

Din categoria Ela

World Wide Wasteoftime

Pentru utilizatorul obişnuit, nivelul perceput de utilitate al reţelei numite Internet e exagerat. În afară de profesioniştii IT, pentru care este o resursă indispensabilă (e creat de ei, prin urmare e normal ca informaţiile cele mai multe să aparţină acestui domeniu), pentru surfer-ul normal, 80% din timpul petrecut pe internet e pierdere de timp. Utilitatea Internetului e evidentă în nişte cazuri extrem de simple, mai mult teoretice şi mai mult aplicabile instituţiilor, firmelor, organizaţiilor, oamenilor care au cu adevărat nevoie de un schimb rapid de informaţii. Aceste cazuri se rezumă la: comunicarea prin intermediul mesajelor e-mail, furnizarea de informaţii şi prestarea serviciilor (vânzare-cumpărare, legături cu servicii bancare, de ştiri sau altele asemănătoare).

Discuţia, după cum am reliefat la început, se referă la utilizatorul obişnuit, adică tipul cel mai comun. Problema pe care am sesizat-o este că au apărut atât de multe tentaţii, atât de multe forme de divertisment şi informaţii cu carul care în final nu prea au utilitate, încât dacă s-ar putea limita accesul fiecărei persoane care nu are cu adevărat nevoie de Internet la 30 de minute pe zi, cred ca i-am face un mare bine. În primul rând l-am îndepărta de la activităţi inutile şi s-ar putea concentra pe lucruri cu adevărat importante. În al doilea rând, am elimina poluarea acestei reţele virtuale cu informaţii false, am reduce considerabil zgomotul ideologic(inclusiv al nostru) ce se găseşte la ora actuală pe net, adică am păstra Internetul pentru scopurile la care se pretează cu adevărat.

Nici nu-mi pot imagina câţi bani au fost antrenaţi inutil, pentru că accesul la internet pentru omul obişnuit aduce nevoia de a-şi achiziţiona un calculator, investiţie care se repetă la câţiva ani sau chiar mai rapid pentru unii, din cauză că schimbul de filme, jocuri etc presupune putere de calcul. Nu mai vorbesc de resursele „invizibile”, de infrastructură necesare extinderii reţelei de Internet tot mai mult, aşa cum se întâmplă acum. Dacă am limita utilizarea Internetului doar la email, pagini de informare despre activitatea unei firme şi pagini de servicii (după cum am spus mai sus), resurse precum energia electrică (şi de aici altele mai importante Terrei) ar fi economisite. Până la urmă totuşi, nu poţi afirma că divertismentul e inutil, chiar dacă e domeniul primar care antrenează întreaga industrie tehnologică.

Cu toate acestea, utilitatea Internetului este în realitate aproape de zero pentru un utilizator obişnuit. În afară de un mod de a accesa linkurile de la şcoală pentru a descărca o serie de cursuri de la facultate, de a citi o ştire sau de a trimite un email, nu ştiu dacă mai rămâne ceva cu adevărat important pentru the average Joe. Aş mai putea adăuga că wikipedia e un adevărat life-saver. A fost o idee genială şi încă mulţi (inclusiv eu) nu pot înţelege cum de funcţionează (nu într-un sens tehnic, ci ideologic). În rest, divertisment en-gros şi nimic altceva. Majoritatea se conectează la Internet acum pentru email, messenger şi transfer de fişiere. Apoi descoperă şi jocurile online, hi5, myspace, youtube, last.fm etc. Dacă nu ar fi fost aceste aplicaţii de divertisment (care au existat şi la începuturi dar sub alte forme, primitive evident) nu ştiu în ce ar consta popularitatea Internetului.

Până la urmă e un nou mod de socializare, dar sincer îl prefer pe cel vechi, face-to-face. Dialogul e minunat, de ce să nu ne folosim această abilitate nemaipomenită de a scoate sunete articulate a speciei umane şi în schimb să ne pironim cu fundul în scaune, cu ochii în monitor şi cu degetele înfipte în tastatură ? Sigur nu vreau acum să vorbesc de sedentarismul adus de folosirea tehnolgiei. Cu toţii suntem conştienţi de acest fapt.

Cred că această „invenţie” minunată nu a reuşit să devină populară decât ca o platformă de divertisment. Ceea ce nu e un lucru rău în esenţă, dar după cum observă mulţi care au fost acolo când s-a născut, şi-a depăşit cu mult intenţiile originale.

Scrie un comentariu

Din categoria Razvan