Arhive pe etichete: Libertate

Renunta

Nu suport sa mi se impuna ceva. Nici macar cand imi impun eu insumi ceva.

Dezvolt o rezistenta naturala si fireasca atunci cand simt ca incearca cineva sa ma manipuleze sau sa ma oblige sa fac ceva. Mi se pare normal. Asa cred ca este bine. De-aia avem o minte si o ratiune: ca sa gandim ce vrem sa facem.

Pe langa obisnuitele probleme ( profesori insipizi, lipsa de respect, stat degeaba, cursuri foarte slabe ), facultatea mea draga a considerat ca este normal sa oblige vajnicii studenti sa participe cu fervoare si anduranta la minim 70% din total cursurilor. Contrariul? Nu mai intri in examen. Care-i legatura? La gara, probabil, ca eu nu gasesc nici una logica. Nu intri in examen acum, il dai in toamna, si care-i invatatura?

M-am ofuscat. Am vrut sa ies in plina tromba de la cateva cursuri. La altele, am incercat macar sa fac uz de prezenta mea spirituala acolo si sa pun cateva intrebari, cat se poate de obiective si pe subiect. Mi s-a spus sa nu mai intrerup cursul, ca este foarte lung si daca am nelamuriri, sa intreb la sfarsit. De parca as avea un carnetel si as nota fiecare intrebare. Pai nu de-aia este acolo stimabila/stimabilul? Sa-mi raspunda? Altfel, as sta bine mersi si as invata mult mai multe decat ma invata majoritatea dintre ei.

Astazi a fost punctul de climax. Dupa o ora jumatate in care, literalmente, m-am luptat cu pleoapele care deveneau grele ca niste bile de plumb, am zis c-asa nu se mai poate. N-oi fi dormind eu cat trebuie, n-oi fi eu model de intelepciune sau de comportament pentru toti, dar daca tot vin undeva, vreau sa mi se atraga atentia.

De la curs ma duc acasa. De acasa, la alergat. Fortat pana mai aveam putin si vomitam. Fortat iar, exercitii de forta de data asta. Facut dus. Nu mai putea sa ma atinga nici Godzilla la cat eram de calm.

Si totusi, mintea imi mai lucra. Ma gandeam ca diseara am ditamai petrecerea si nici la cursuri nu pot sa lipsesc. Nu am bani sa ma duc la toate trainingurile pe care le vreau. Nu am chef. Mi-e frica. De mine, de ceilalti, de tot. Nu vreau. Vreau sa fiu ca o testoasa, sa ma ascund.

Pana imi dau seama. Ce faci domle? Pai ori ne simtim bine, ori ce mama dracului ii aici? Pur si simplu, pentru o clipa am renuntat. Am inceput sa dansez pe muzica ( nici nu conteaza – nu era manea ) de la calculator. Mintea mi s-a eliberat. Libertate totala. Libertatea imi era deosebit de limitata de grijile mele. Si mai mult, i-am lasat pe altii sa-mi limiteze libertatea cu masurile lor tampite.

La dracu cu tot! Chiar e adevarata chestia ca „tu alegi sa te simti cum te simti acum”. Daca nu eu, atunci cine? Fyzz? Mai canta? Nu stiam. Si pana la urma, libertatea nu e neaparat o chestiune fizica, decat atunci cand esti intemnitat. Mult mai periculoasa e temnita facuta de mintea noastra.

Un comentariu

Din categoria Iulian

Libertate

Primul entry intr-un blog… Trebuie sa existe un inceput in toate, asa ca mi-am facut curaj si am inceput sa scriu pentru ca mi-a placut ideea de a uni sapte persoane diferite prin intermediul tehnologiei.

Imi place ca pot fi liber si sa simt cu adevarat sentimentul libertatii. Ce vorbesc aici?! Nu poti simti libertatea cu adevarat pentru ca ea este o utopie. Intotdeauna o sa fim constransi de ceva deci nu o sa avem libertate deplina. Conform constitutiei avem dreptul la libertate; atunci de ce exista atatea legi, pe care nici politicienii ce le voteaza nu le inteleg, care ne constrang de la activitati placute vietii? Un raspuns ar fi, sa evitam crearea haosului…

Ca sa fim liberi trebuie sa intelegem ce este libertatea si cum sa o folosim. Daca intr-o societate fiecare individ ar intelege libertatea prin faptul de a-si atinge propriul tel in viata ar avea eficienta maxima. Dar pe parcursul drumului, activitatile lui pot interfera cu altele ale unor indivizi care se pot simti stanjeniti in liberatea lor. Am putea lasa aceste conexiuni libere gandindu-ne la moralitatea oamenilor si la puterea lor de a rezolva probleme sociale, dar de aici nu mai e decat un singur pas pana la “razboi”. Deci, este necesar un arbitru, iar acesta este reprezentat de legile societatii. Libertatea ne da posibilitatea de a actiona dupa propria vointa dar in conditiile cunoasterii legilor naturii si ale societatii.

Libertatea la nivelul absolut e o imposibilitate logica. Poti presupune ca, avand libertatea absoluta, ai putea sa faci orice. Sau ai putea sa nu faci nimic. In orice caz, trebuie sa alegi ceva: ori faci ceva, ori nu. Iar aici dispare libertatea intr-o autocontrazicere: esti obligat sa alegi. Fie si sa alegi sa nu alegi. Astfel, libertatea absoluta e o imposibilitate.

Libertatea e infinita, omul e o fiinta efemera….

Keep in touch,
Bogdan

5 comentarii

Din categoria Bogdan