Arhive pe etichete: potential

Esti tot ceea ce ai putea sa fii?

– Ba Iuli, eu am un fel de senzatie in privinta oamenilor… stiu cam tot ce poate fiecare. Imi dau seama pur si simplu, dupa ce-i cunosc.

– Ii alcoolul ma Paul. Da` ia zii, la mine iti bate inima mai tare?

– Sincer sa fiu, la tine simt ca nu-ti exploatezi tot potentialul. ( urmeaza x laude )

Aceasta a fost o discutie cu tenta alcoolica, pe undeva pe la 4 dimineata, in care veneam din club, n-aveam somn si-am zis s-auda tot campusul ce discutii filozofice aveam noi.

Asadar… potentialul. Acea calitate pe care toti o avem; de cand ne nastem, inca dinainte poate, Ala Mare ( denumirea mea pentru ceea ce inseamna divinitate ) zice: „hai sa-i dam micutului astuia capacitatea de a fi creativ, de a fi placut de ceilalti, de a se descurca singur daaar … hai sa-i dam si una peste ceafa , sa-i fie frica de parerile celorlalti”. Este un exemplu pur teoretic. Ati prins ideea, sunt sigur. Deci fiecare detine din start anumite calitati. N-as putea spune de ce anume sunt determinate aceste calitati: gene, divinitate, mediul inconjurator din copilarie, ce mananca mama cand esti in uter, ce vreme era afara cand parintii se distrau concepandu-te pe tine, etc.

Oamenii isi lasa prea putin timp sa se gandeasca cu adevarat la ei. Sa-si spuna: „As putea sa traiesc alta viata. As putea fi altfel. As putea face toate lucrurile mai bine, mai repede, mai artistic, mai cu placere”. Singurele momente in care ne mai ingaduim acest lucru este cand suntem suparati, melancolici, intr-un inceput de depresie sau oricum, cand nu suntem prea multumiti de viata noastra. Atunci ne gandim: „Nu-mi place. Ce pot face sa schimb asta?”. Dar nici asta nu facem uneori.

Luptam cu morile de vant. Luptam cu valorile care ne-au fost impuse inca de mici copii: invata, fa aia, comporta-te asa, . Nu stam sa ne gandim: e bine ce fac? Asta vreau sa fac? Ma ajuta cu ceva ce fac? Orice actiune a noastra are in spate o motivatie, pe care o constientizam sau nu. Eu scriu acum pentru ca imi face placere sa va bat la cap cu ideile mele si am iluzia ca va fac sa ganditi si poate sa va fac viata un pic mai bogata. Voi cititi ca sa faceti misto de mine mai tarziu si sa aduceti critici. (acum am adoptat comportamentul emo).

De ce facem facultatea pe care o facem? Ne trebuie cate-o motivatie pentru fiecare lucru. Ca sa ne ducem la curs, ca sa nu lipsim de la laborator, s-o ascultam pe vaca aia care vorbeste incet si in sictir, ca sa invatam, ca sa ne trezim din pat in fiecare dimineata.

Unde vreau sa ajung? Este foarte usor sa devenim robotei. Sa ne alegem un drum si sa uitam sa ne uitam la copacii de pe marginea lui. Sa avem in fata un unic scop si celelalte lucruri din viata sa fie doar background. Si atunci ne gandim de ce nu suntem fericiti, de ce altii sunt mai buni/mai activi, au mai mult timp, etc.

Era o poveste pe care, din pacate, nu voi putea s-o reproduc cu exactitate. Se maturizeaza un fecior si-l trimite ta-su la cel mai mare intelept din lume, sa afle secretul fericirii. Acesta era departe, avea un palat mare, etc.

Dupa o calatorie foarte lunga, ajunge feciorul nostru la palatul inteleptului. Isi face curaj sa intre, vede puzderie de lume. Timid, circula printre grupuri si il zareste pe cel care seamana a fi inteleptul. Se duce la el cu strangere de inima… „Buna ziua, am batut atata drum pana la dumneavoastra, as dori sa-mi spuneti care este secretul fericirii”.

„Ah, imi pare rau, sunt cam ocupat acum, dupa cum vedeti… dar luati aceasta lingurita cu ulei, plimbati-va prin casa si reveniti. Aveti grija mare, nu scapati nici o picatura!”

Feciorasul nostru se entuziasmeaza, se plimba prin toata casa, dar se uita exclusiv la lingurita, sa nu care-cumva sa cada o picatura. Cu multa satisfactie, ajunge inapoi.

„Eh, ai fost prin casa? Mi-am vazut gradina cu fantana arteziana? Sau sculpturile originale? Sau tablourile de la Picasso? Sau biblioteca mea imensa?”

„Ah, nu, ca stiti … am avut grija de lingurita cu ulei, mi-ati spus sa nu cada nici o picatura…”

„Pai mai du-te odata si te rog sa-mi spui cum ti-au placut toate acestea. Ia si lingurita cu tine.”

De data asta, se duce tanarul nostru, observa gradina, fantana, biblioteca, picturile, sculpturile… o casa splendida. Era atat de entuziasmat si de fascinat de casa inteleptului. Se intoarce foarte voios…

„Sa inteleg ca ti-a placut casa?”

„Da, foarte frumoasa… as vrea si eu sa am asa ceva.”

„Dar ce s-a intamplat cu uleiul?”

Cand se uita… in lingurita nu mai avea nici o picatura de ulei.

„Vezi … acesta este secretul fericirii. Sa privesti toate minunatiile vietii si a lumii in timp ce ai grija de picaturile de ulei”.

Deci cum ne implinim? Trebuie intai sa ne dam seama ce afinitati, pasiuni si talente aveti. Cum va dati seama de aceasta? Experimentati, experimentati, experimentati. Incercati totul, gustati orice, mergeti oriunde, vorbiti cu oricine.

Dupa ce ne dam seama ce ne place, drumul este mult mai simplu. Daca ne place ceva, il facem cu mult mai multa usurinta. Acest lucru ne umple de energie, fericire si voiosie. Ne putem folosi creativitatea in toate domeniile vietii si atunci vom simti cum facem parte din ceva mai mare, cum poate toti ( sper ) ati simtim macar uneori. Faptul ca facem parte dintr-un tot mare si dintr-o entitate.

Pana una alta, viata e scurta. Nu uitati sa faceti cat mai mult din lucrurile care va fac placere, care va dezvolta si care va imbogateste existenta si va largesc orizonturile. Cum ar spune un coleg de-al meu, „important este sa ne simtim bine” si bineinteles, toti ne-am gandit la cum ne-am putea simti TOTI bine, baieti si fete.

Concluzia? Faceti ce puteti cat mai bine, ce va place si cum va place. Fiti un pic egoisti si acordati-va timp pentru dumneavoastra. Atentie cui acordati timpul, caci este cea mai valoroasa resursa pe care o aveti. Si credeti-ma pe cuvant, cu cat trece mai mult, cu atat mai repede fuge.

V-as recomanda si o carte foarte buna pe tema aceasta: Osho – Creativitatea. Este un pic bullshit pe ici pe colo, foarte putin, dar daca va pastrati mintea deschisa, veti descoperi ca este o resursa extraordinara.

Sper ca n-a fost prea lung, dar asta-i stilul meu… si acum astept rosiile sau aplauzele. 🙂

Carpe diem! O zi frumoasa va doresc.

Iulian

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Iulian