Arhive pe etichete: recomandare

Ce ti-e si cu recomandarile astea

Va spuneam la un moment dat ca fac parte din echipa CeRecomand.ro

Deunazi citeam comentariile lasate la un articol de-al lui Cabral, editor si initiator al proiectului. Omu’, proaspat intors de la mare acum vreo 7 saptamani, s-a gandit sa recomande cititorilor pensiunea Sea Breeze( Navodari)

A fost de cel putin 3 ori, a avut parte de experiente placute acolo si a vrut sa impartaseasca lucrul acesta. Fireste, au urmat comentariile. Unii ziceau de bine, altii blamau.

Hai sa va zic si  parerea mea. Eu am fost saptamana trecuta in delta, cu cortul, impreuna cu mai multi prieteni. La intoarcere, unii au plecat cu zambetul pe buze, iar altii nu stiau cum sa faca sa ajunga mai repede acasa. Desi am avut parte de aceleasi experiente! Suntem oameni si percepem lucrurile diferit, mai ales ca intervin si factorii perturbatori. Daca as vrea sa merg in weekend la mare si m-as incadra in buget, as merge pe mana lui Cabral. Dar sunt constienta ca e posibil ca mie sa nu-mi placa nici cazarea, nici ospitalitatea gazdelor, nici mancarea, nimic. Sa-l iau pe Cabral la suturi? De ce?  Atata timp cat nu face o reclama proasta la un produs prost pe care toti sa-l desconsidere unanim, nu vad nemultumirea. D-aia exista cel putin 100 tipuri de ciocolata: ca sa putem alege! Sau sa luam cuplul Nikon – Canon. Daca pui fata in fata un fotograf cu Canon si un posesor de Nikon, n-o sa ajungi vreodata la o concluzie. Fiecare crede ca aparatul sau foto e cel mai bun.

Asadar, este imposibil sa-ti placa tot ce-mi place mie! E doar alegerea ta daca mergi pe mana mea sau nu. Si eventual sa-mi multumesti daca ti-a placut 🙂 Dar sa nu-mi dai in cap daca tie nu-ti place telemeaua de vaca de la Hochland sau mancarea de la Caru’ cu bere.

4 comentarii

Din categoria Ela

O recomandare

Science fiction, acest copil nedorit al literaturii universale, mi-a demonstrat din nou că aparenţele înşeală – mărturie stă o carte de o profunzime deosebită care deşi e construită pe un fundal science-fiction abordează teme cu puternice implicaţii morale. De fapt, ceea ce puţini reuşesc să înţeleagă, este că reprezentantele acestui gen nu sunt cărţi de aventuri în spaţiu, cum mulţi s-ar putea lăsa păcăliţi să creadă, ci care pun întrebări dintre cele mai profunde dar care îşi găsesc exprimarea cea mai naturală în spaţii şi cadre imaginare.

Bradbury, RayFahrenheit 451

Într-un stil autentic de distopie, decorul în faţa căruia se desfăşoară acţiunea este format dintr-o omenire care a trecut prin două războaie atomice după 1990 (cartea a fost prima dată publicată în 1953) şi care suferă un proces de auto-cenzurare, de eliminare a oricăror forme de manifestare artistică prin care se doreşte suprimarea oricăror sentimente şi gânduri. Conştiinţa generală este că sentimentele creează diferenţe de opinie, sunt o sursă pentru cugetare, nasc idei, creează divergenţe. Toate acestea se doresc a fi suprimate astfel încât omenirea să trăiască într-un soi de hibernare totală, unde războaiele nu mai au cum să apară, toţi oamenii sunt egali, nu au pretenţii şi nu provoacă probleme. În esenţă, omenirea suferă un regres, cărţile dispar, picturile şi tot ceea ce provoacă orice fel de trăire emoţională sunt înlăturate, blocate, cenzurate.

Trebuie să fim cu toţii la fel. Nu se naşte fiecare liber şi egal aşa cum spune Constituţia, ci devenim cu toţii egali. Fiecare om caută să fie după chipul şi asemănarea tuturor celorlalţi; abia atunci toţi sunt fericiţi, pentru că nici un munte nu-i mai înspăimantă şi nu le dă sentimentul propriei micimi. Aşa! O carte e o puşcă încărcată în casa vecină: pune-o pe foc, smulge armei focosul, zdrobeşte cugetul omului! Cine ştie ce poate să pună la cale un om cult ?!

Ai înţeles acum de ce sunt privite cărţile cu ură şi cu teamă ? Ele dezvăluie porii de pe faţa vieţii. Oamenii comozi vor să vadă doar figuri de ceară, fără pori, fără păr, fără expresie.

Ce se întamplă cu omul curăţat de orice influenţă artistică, ce se întamplă dacă uneltele de creaţie îi sunt luate din mână şi el rămâne izolat într-o societate inflexibila, rigidă ? Umanitatea întreagă stă în puterea noastră de a asimila şi transmite sentimente. Oare nu cumva tehnologizarea şi ritmul rapid care caracterizează timpurile în care trăim ne îndreaptă cu paşi repezi spre o astfel de lume ?

Pompierii de altă dată au devenit acum un mecanism care anihilează eficient orice încercare de „fraudă”. Carţile sunt arse pe loc, iar oamenii sunt cu ochii în patru să reclame orice vecin care ar putea avea astfel de practici diavoleşti. Omul este golit de spirit, e un corp care traieşte fără scop, bucuriile vieţii nu mai există, iar opinia publică e complet suprimată. Singurele momente de divertisment sunt televizoarele prin intermediul cărora emisiuni monotone sunt transmise şi retransmise.

Guy Montag, protagonistul romanului, redescoperă uşor uşor umanitatea pierdută. Prin intermediul lui, cititorul descoperă acele mici plăceri ale vieţii care parcă şi nouă ne scapă din ce în ce mai mult. Grupuri izolate de ultimi apărători ai umanitaţii îşi dedică viaţa învăţării cărţilor pe de rost, pentru ca aceste valori să nu fie niciodată uitate, pierdute.

Cartea este un omagiu pe măsura adus tuturor cărţilor. În acelaşi timp, pentru cititorul educat, este un maraton destul de bine trasat de autor prin citate din cărţi şi referinţe către acestea care de-alungul timpului s-au dovedit a fi de căpătâi. O recomand tuturor celor care nu pot sta mult fără o carte în mână. 🙂

Răzvan

14 comentarii

Din categoria Razvan