Arhive pe etichete: Vf Moldoveanu

Opreste doamne clipa, cu care masori eternitatea…

DSC03607

click pe imagine

Priviti fotografiile din albumul de mai sus ca sa va faceti o parere despre echipa noastra cocosata, 3 braileni si 2 moldoveni ( dupa cum spunea Diana “cea Rea”) ce au urcat pe acoperisul tarii saptamana aceasta.

Da, pot sa bifez multumita inca un lucru pe “to do list”-ul meu: urcat pe Moldoveanu pana la 20 de ani. Recunosc ca initial a fost mai mult o ambitie personala, un exercitiu pentru respectul de sine, dar promit sa nu ma opresc aici, fiindca mai sunt atatea locuri frumoase de vazut in tara noastra. De altfel, sunt sigura ca o sa ajung candva din nou pe Moldoveanu. Insa nu inteleg un lucru: de ce “Moldoveanu” ? Adica de unde-i vine numele ?

“Se spune insa ca cica pe varful Moldoveanu nu l-a chemat totdeauna asa: cand era el mic, il chema „Vistea Mica” – adica suprafata platoului din varf e mai mica decat a varfului Vistea Mare. Da, stiu ca nu se intelege nimic, hai s-o luam altfel: sunt doua varfuri gemene, poreclite de ciobani „Vistea Mare” si „Vistea Mica. Bun. Vistea Mare e un mic platou, la 2527 de metri; Vistea Mica este un platou mult mai mic, la 2544, rebotezat „Moldoveanu” in interbelic, cand Romania Mare a vrut si ea sa stie cat e de erecta. Acuma, zau daca inteleg de ce frontiera simbolica dintre Transilvania si Muntenia a primit numele de „Moldoveanu”! Se pare ca namingul nu era tocmai punctul forte al copywriterilor din timpurile alea – sau poate rebrandigul de tara incepuse deja, si „Moldoveanu” e parte din proces.” ( Diana “cea Rea” )

Anunțuri

7 comentarii

Din categoria Ela

Spre vf Moldoveanu ( to the airport? )

Asa cum va anuntam intr-un articol programat, marti, 18 august 2009, in jurul pranzului am pornit din Bucuresti spre Balea Lac. Planul nostru era sa urcam pe Moldoveanu.

IMG_2099

Ajunsi la Balea, ne-am inarmat cu  rucsacii, iar dupa 35 minute eram sus in saua Caprei(2315 m), de unde am coborat la lacul Capra. Pentru prima zi, era suficient :)) Ne calculasem traseul inca de acasa, asadar, la Capra urma sa innoptam.

 

DSC03334

A doua zi de dimineata, dupa ce am lenevit un pic pe malul lacului, facand poze, admirand peisajul si hranind "stomacelul", am pornit la drum pe banda rosie, marcajul de creasta, ocolind lacul Capra, mergand apoi pe curba de nivel pe Piciorul Caprei, traversand caldarea Fundul Caprei pe sub Arpasel. In cele din urma am ajuns la Fereastra Zmeilor sau Portita Mica a Arpasului, dupa cum i se mai spune (2175m). Dupa acest pasaj frumos urmeaza o zona prevazuta cu lanturi, numita "La trei pasi de moarte", despre care auzisem prima oara la profa de engleza, Nistor Laura, un idol in viata.

 DSC03383

 

DSC03403

 

 

 

 

 

Drumul continua apoi pe la monumentul Nerlinger(287m ) – saua Vartopului( 2290m ) – Arpasul Mare( 2468m) – vf Mircii(2461m ) – coboara la Lacul Podu Giugiului (2264m) – urca spre saua Podragului (2307m) ocolind vf. Podragului (2456m). In cele din urma, obositi fiind, vedem "luminita de la capatul tunelului": cabana Podragu( 2136m). Coboram, mancam, punem corturile, ne amuzam la spectacolul magarilor si nu dupa mult timp "tragem pe dreapta".Parcursesem 12,66 km si vroiam sa fim odihniti pentru cea de-a treia zi.     

 DSC03512

Cu tristete in suflet si durere in gat, Oana a fost nevoita sa renunte la traseu. Asa ca am ramas 4 mandri care am urcat iar in Saua Podragului, ca sa mergem pe curbe de nivel spre vf Vistea Mare ( 2527 m ), ocolind varfurile Tarata (2414m), Corabia (2406m), Ucea Mare (2434m) si Ucisoara (2418m). Bafta noastra a fost sa prindem ceata pe Vistea! Altfel, daca am fi vazut cat de departe e varful, ni s-ar fi inmuiat picioarele cu totul. Nu mai punem la socoteala ca Alex, care era primul, ne-a zis ca pe indicator scrie "Vf Moloveanu – 1h30’".

 

DSC03613

Ajunsi pe Vistea sus, Moldoveanu ni se arata țanțoș. Era atat de aproape si abia asteptam sa vedem tricolorul fluturand in vant. Asa ca am urmat punctul rosu, fara rucsaci in spate, plini de entuziasm, pentru a ne “trage in poza” alaturata. EVRIKA!

 

Vineri, la coborare, am ales traseul pe banda albastra, pe langa lacul Podragel (1957 m ). Pana la Fereastra Zmeilor am urcat si am coborat niste muntisori de toata frumusetea. Mie personal mi-a placut mai mult traseul acesta decat urcusul pe vf Mircii de miercuri la pranz, desi eram mai obosita. Am fi putut sa coboram pe “drumul lui Nastase” pana in Transfagarasan, dar coechipierii mei au vrut sa luptam pana la capat :) 

 

Totul e bine cand se termina cu bine. Nu-mi vine nici acum sa cred ce vreme buna am prins in tura asta, per total. Pe Vistea eram cu polare, geci si windstoppere, iar pe Moldoveanu am facut plaja in tricou si in picioarele goale, dupa primele 5 minute.

Sa nu uitam nici motto-ul: “Hai sa urcam, ca sa avem de unde cobori”

PS: Pe parcurs am intalnit multi alti nebuni: polonezi, cehi, slovaci, nemti, francezi, unguri; romanii ramasesera la o ciorba de burtica, la cabana Balea. 🙂

14 comentarii

Din categoria Ela

La 2544 m

viata are alt gust. Ultimul urcus, de pe Vistea Mare pana pe Moldoveanu este cel mai placut, fiindca deja vezi totul atat de aproape, iar toti muntii pe care i-ai traversat ca sa ajungi acolo sunt acum atat de departe.

Mai multe despre drumetia in care am reusit sa ajung pe Moldoveanu maine, cu poze cu tot 🙂

Scrie un comentariu

Din categoria Ela