Asa cum va anuntam intr-un articol programat, marti, 18 august 2009, in jurul pranzului am pornit din Bucuresti spre Balea Lac. Planul nostru era sa urcam pe Moldoveanu.
Ajunsi la Balea, ne-am inarmat cu rucsacii, iar dupa 35 minute eram sus in saua Caprei(2315 m), de unde am coborat la lacul Capra. Pentru prima zi, era suficient :)) Ne calculasem traseul inca de acasa, asadar, la Capra urma sa innoptam.
A doua zi de dimineata, dupa ce am lenevit un pic pe malul lacului, facand poze, admirand peisajul si hranind "stomacelul", am pornit la drum pe banda rosie, marcajul de creasta, ocolind lacul Capra, mergand apoi pe curba de nivel pe Piciorul Caprei, traversand caldarea Fundul Caprei pe sub Arpasel. In cele din urma am ajuns la Fereastra Zmeilor sau Portita Mica a Arpasului, dupa cum i se mai spune (2175m). Dupa acest pasaj frumos urmeaza o zona prevazuta cu lanturi, numita "La trei pasi de moarte", despre care auzisem prima oara la profa de engleza, Nistor Laura, un idol in viata.
Drumul continua apoi pe la monumentul Nerlinger(287m ) – saua Vartopului( 2290m ) – Arpasul Mare( 2468m) – vf Mircii(2461m ) – coboara la Lacul Podu Giugiului (2264m) – urca spre saua Podragului (2307m) ocolind vf. Podragului (2456m). In cele din urma, obositi fiind, vedem "luminita de la capatul tunelului": cabana Podragu( 2136m). Coboram, mancam, punem corturile, ne amuzam la spectacolul magarilor si nu dupa mult timp "tragem pe dreapta".Parcursesem 12,66 km si vroiam sa fim odihniti pentru cea de-a treia zi.
Cu tristete in suflet si durere in gat, Oana a fost nevoita sa renunte la traseu. Asa ca am ramas 4 mandri care am urcat iar in Saua Podragului, ca sa mergem pe curbe de nivel spre vf Vistea Mare ( 2527 m ), ocolind varfurile Tarata (2414m), Corabia (2406m), Ucea Mare (2434m) si Ucisoara (2418m). Bafta noastra a fost sa prindem ceata pe Vistea! Altfel, daca am fi vazut cat de departe e varful, ni s-ar fi inmuiat picioarele cu totul. Nu mai punem la socoteala ca Alex, care era primul, ne-a zis ca pe indicator scrie "Vf Moloveanu – 1h30’".
Ajunsi pe Vistea sus, Moldoveanu ni se arata țanțoș. Era atat de aproape si abia asteptam sa vedem tricolorul fluturand in vant. Asa ca am urmat punctul rosu, fara rucsaci in spate, plini de entuziasm, pentru a ne “trage in poza” alaturata. EVRIKA!
Vineri, la coborare, am ales traseul pe banda albastra, pe langa lacul Podragel (1957 m ). Pana la Fereastra Zmeilor am urcat si am coborat niste muntisori de toata frumusetea. Mie personal mi-a placut mai mult traseul acesta decat urcusul pe vf Mircii de miercuri la pranz, desi eram mai obosita. Am fi putut sa coboram pe “drumul lui Nastase” pana in Transfagarasan, dar coechipierii mei au vrut sa luptam pana la capat :)
Totul e bine cand se termina cu bine. Nu-mi vine nici acum sa cred ce vreme buna am prins in tura asta, per total. Pe Vistea eram cu polare, geci si windstoppere, iar pe Moldoveanu am facut plaja in tricou si in picioarele goale, dupa primele 5 minute.
Sa nu uitam nici motto-ul: “Hai sa urcam, ca sa avem de unde cobori”
PS: Pe parcurs am intalnit multi alti nebuni: polonezi, cehi, slovaci, nemti, francezi, unguri; romanii ramasesera la o ciorba de burtica, la cabana Balea. 🙂
Pleiada 
La Moldoveanu tanjesc inca de anul trecut. Mi-am promis ca anul asta o sa-l cuceresc. Problema e c-o sa fie pe la sfarsitul lui septembrie. Si inca o problema este ca sper sa nu fiu iar singur. :))
Era ceva zapada inca?
Pai daca nu raspunzi la telefon, eu ce sa-ti fac? 😀 Erau cateva petice mici de zapada, dar atat. Insa, mai bine lasi pentru anul urmator, decat sfarsitul lui septembrie. Si in niciun caz nu te duci singur! Fagarasul nu e Piatra Craiului 😀
Frumos de tot, felicitari ca ai facut-o 🙂
Sa stii ca am dat tweet-ul de care ziceai inainte sa pleci.
Eu nu cred ca trec pe munti pana nu da zapada buna de infipt placa in ea. Ma pastrez 🙂
Eu zapada nu cred ca o sa gust iarna asta, decat daca voi castiga la Loto si plec in Alpi. Tristut. 😛
Ba sa stii ca-i frumos si la noi la zapada! Straja e un loc superb si inca ieftin! Iar daca vrei sa vezi Alpi, sa stii ca ai fost deja in ei. Fagarasilor li se mai spune si Alpii Transilvani! 😉
raspuns: Da, Straja e superba. Din pacate, insa, incepe sa se aglomereze, ca si Valea Prahovei. Eu am vorba aia: „unele locuri sunt mai frumoase nepopulate” 🙂
Pingback: Opreste doamne clipa, cu care masori eternitatea … « Pleiada
Nu am cuvinte si ma mai roade si invidia! Asa ca tac si astept sa se faca mare bebele nostru si sa o prnim si noi din nou prin munti! 😉
Te asteptam 🙂 Poate mergem impreuna sa ne arati locuri neumblate, ca tu trebuie sa ai ceva experienta, nu?
Auleooo chiar m-ai facut sa ma simt batran! Auzi experienta!
P.S. Acu n u mai ramane decat sa incep cu d’alea:
IN ’44 CAND NE-AU ATACAT RUSII… 😀 🙂 =))
Era mare zapada? :))
Cat casa era de mare! Si noi ne faceam tuneluri si ii trageam in jos pe rusi unul cate unul. Pacat ca a venit caldura, ca acum cred ca se numea Romania toata Rusia! 😀
P.S. Acu redevenind serios am 2 recomandari:
1) Puneti si voi un buton de cautare la PLEIADA si adauga la toate
si 2) Daca tot ai fost pe „acoperisul Romaniei”, acu la urmatoarea tura ai putea incerca un pic de Retezat, ca sa vezi frumusete in forma ORIGINARA! Sau cel putin asa mi se pare mie… 😉
Multam de recomandare, sunt constienta ca asa ar trebui. Numai ca noi suntem cam atehnici, nu ne-au preocupat aspectele astea 😛
Retezatul e pe lista mea. Chiar inainte de Crai, daca stau bine sa ma gandesc.
Pingback: Artistu zice… » Fagarasii intr-o mie de feluri in Jurnal de Romania!
Pingback: Opreste doamne clipa, cu care masori eternitatea…- Elena Cîrîc