Arhive lunare: Februarie 2009

Yes, the curious case of slumdog millionaire!

Weekendul acesta am privit 3 filme, toate din 2008, 2 dintre ele cu multe nominalizari la Oscar. Dupa cum reiese si din titlu, este vorba de:

Yes man

Slumdog Millionaire

The Curious Case of Benjamin Button

 

Acum pot privi linistita decernarea premiilor Academiei Americane de film, dar nu inainte sa spun cateva cuvinte despre fiecare dintre cele 3 filme.

Yes man – un film slabut, care se bazeaza pe talentul lui Jim Carrey de a intra in tot felul de situatii amuzante/penibile. Ideea transmisa, de a spune ‘DA’ la orice pe o anumita perioada de timp merita retinuta( Spune DA vietii, opotunitatilor ivite, bla bla… ).   De asemenea, replica ” Sa stii ca nu am mai lasat pe nimeni sa-mi conduca scuterul” merita memorata. 😛  Simplul fapt ca am vizionat filmul impreuna cu alti 40 ASER-isti  si ca ne-am amuzat impreuna de toate scenele din film, aplaudand sau blamand m-a facut sa retin acest film.

Slumdog Millionaire – un film foarte bun, in opinia mea. Detaliile fac toti banii! Mi-a placut foarte mult cum a jucat copilul Jamal, insa am urat sfarsitul fimului, acel happy-ending in care ramane atat cu frumoasa Latika, cat si cu premiul cel mare la concurs.  Iar dansul acela din generic e la fel de lame ca in filmul „The guru”.

The Curious Case of Benjamin Button – din nou, un film foarte bun. Oricat de ciudata ar fi povestea de dragoste dintre cei doi, mie mi-a placut! Desi irealista, actiunea filmului este povestita prin prisma unui jurnal, in ziua in care Katrina a lovit New Orleans. Scenele din cel de-al doilea razboi mondial nu mi-au placut si pentru putin timp filmul devenise plictisitor pe alocuri ( dureaza 2h 40′ !!! ), insa nu am auzit pana acum nicio parere negativa la adresa acestui film din partea prietenilor mei care mi l-au recomandat.                  Nu prea am inteles scena inmormantarii mamei lui Benjamin: Benjamin se intoarce in casa copilariei lui impreuna cu Daisy; se poate observa cu usurinta ca e o casa pustie, nelocuita, DAR a doua zi se afla la inmormantarea mamei.   ( goof? )

Cert e ca in acest moment sunt foarte curioasa cine ia Oscar-ul pentru cel mai bun film: Slumdog sau Benjamin ?  Eu pariez pe Slumdog Millionaire. 🙂

 

Later edit:

Am avut dreptate, Slumdog Millionaire a luat 8 Oscar-uri, printre care  si acela pentru cel mai bun film!    POZE: aici

De asemenea, Wall-E a castigat titlul de cel mai bun film de animatie.  😀    ( Tiky si Deea sunt fericiti 🙂  )

5 comentarii

Din categoria Ela

Zile in care Universul are crampe

Sunt zile care pur si simplu nu merg… Soarele straluceste, pasaricile canta prin copaci pe jumatate degerate ( ca de’ traim in Cluj!) dar pentru tine nu e asa. Asta este ziua cand Universul s-a trezit de dimineata si s-a hotarat ca pur si simplu nu ii place fata ta, asa ca azi vei fi jucaria lui personala de rontait. Universul are crampe, iar tu esti ovarul pe care il detesta!

Totul incepe cu faptul ca trebuie sa te trezesti de dimineata pentru vreo chestie de la care ai vrea sa absentezi (in cazul meu a fost inotul) dar esti constient ca totusi trebuie sa te duci (sandwhichurile alea americane cu siguranta nu au tonifiat muschii). Asa ca te ridici, te imbraci, si incepi sa iti cauti jumatate de ora un rucsac care peste noapte a fost destul de suparat incat sa prinda picioare si sa se ascunda cine stie pe unde.

Apoi te urci intr-un taxiu, ca in urma cu cinci minute tu trebuia sa fii prezent in partea cealalta a orasului. Si dai peste un om care atunci cand ii zici “Complexul de natatie” se uita la tine de parca ai spune “trichifonie” (da, doar ce am inventat cuvantul asta si decretez ca inseamna oamenii care au mania sa care trei telefoane dupa ei in idea ca ii face mai interesanti).

Conduce vreme de 5 minute si dupa aia il auzi ca intreaba in statia mai pe soptite (intrucat tu nu stai la nici jumatate de metru in spatele lui) daca stie careva unde e Complexul de Natatie. Inca trei minute de tacere, si se gaseste vreo progenitura a lui I.R. Baboon si Paris Hilton care intreaba “Ce e ala?”

Ajungi pana la urma, dupa ce taximetristul isi insuseste cuvantul dificil de “Natatie” (nu de alta i se spune Complex, pentru ca sunt destul de sigura ca i-am dezvoltat omului vreun complex de inferioritate fara sa-mi dau seama) si treci pe langa niste muncitori care au senzatia ca ai dispozitia necesara sa fii fluierata. Mica paranteza, sunt cat se poate de convinsa ca daca rolurile genurilor s-ar inversa, toti barbatii din lume ar considera asta un mare compliment.

Urci scarile, intrebi vreo trei persone unde trebuie sa te duci si pentru ca esti atat de grabit, au senzatia ca esti vezi Doamne dezagreabil, asa ca iti raspund si ele in sila. Urci, urci, urci si stai la rand sa iti primesti cheia de la dulap, cand observi ca persoana din fata ta este o femeie cu un copil- un baiat, si esti cam 99,9% sigura ca vrea sa il aduca in vestiarul de femei. Adevarat gandit-ai si minunata femeie isi duce baiatelul la vestiarul de femei, de parca scopul meu de a veni la bazin a fost sa vad un show de striptease cu character heterosexual pedofil. Inaintez si incep sa bombanesc femeii care da cheile despre cat de aiurea este situatia. Femeia nu gusta umorul sau observatia mea (aparent ea este PRO showului cu caracter heterosexual pedofil) si se uita la mine de parca as fi cazut de pe luna. Ii mai zic si ca sunt de la Drept – macar sa am o explicatie pentru felul in care ma tot priveste.

Ma schimb, ies din vestiar si la un moment dat aud o voce enervanta din spatele meu- fix persoana pe care nu inca nu stiu daca e in regula sau daca trebuie sa o evit. Si desi eu parca vreau sa ma mentin in dulcea incertitudine, persoana aceea se tine dupa mine, si imi vorbeste si imi zice, cate in luna si in stele, fapt care ma face sa imi aduc aminte de episodul cand aveam 7 ani si mi s-a incurcat in par un scaiete. In general as fi facut conversatie cu draga inima, ca doar nu mi-am petrecut viata intr-o cutie, INSA nu acum, nu azi, nu fara o cafea mare in mana.

Astfel ca ajungem sa stam de vorba, si afland ca sunt fumatore zice:

“Vai ce fain!”

Okay, urasc asta…. Sa aud o reactive gen “vai ce groaznic” e de inteles, chiar nu ma deranjeaza; dar cred ca mi s-a intamplat numai de doua ori in viata sa mi se zica ce super ca fumez, si ambele dati implicau persoane fumatoare care isi uitasera tigarile acasa. Sa aud asta de la o persoana nefumatoare mi se pare nu numai ciudat dar retardat, si ma face sa etichetez inevitabil persoana drept lipsita de coloana vertebrala intr-un context social. Avea sa fie persoana care a inceput sa fumeze pentru ca toata lumea facea asta si adevarul e ca daca nu ai o tigara in gura nu poti fi nici sociabil nici placut….

Si pentru ca deja aveam destule motive sa fiu nu chiar draguta, am intrebat-o daca fumeaza. Evident nu, dar a fumat pentru prima oara cu doua saptamani in club, ca toata lumea facea asta, si a incercat si ea. Vai ce surpriza, la asta nu ma asteptam! Totusi cand ii dau un sfat, sare ca ea nu a facut-o de fapt ca fuma toata lumea, ci pentru ca vroia ea. Asta spune foarte multe despre inteligenta persoanei respective… Coplesitor, zau asa…Screm si eu un zambet, ca da desigur, cum sa nu?

Colac peste pupaza, apar si doi tipi, colegi dar pe care nu m-am prea omorat sa ii observ la ore. Zic amandoi ca sunt din Gherla, si fac si eu o gluma. Dreptacii in schimb nu au simtul umorului asa ca se limiteaza la a ma privi ciudat. E vina mea ca sunt de acolo? Eu sunt din Braila si am cunoscut tot felul de glume si in Bucuresti si aici. Ma bosumflu eu si incerc sa par masculul Alpha?

Iar dupa aceea incep discutiile despre bal, care aparent la bazin au fost context de lauda: au sponsorizat parintii, vai dar du-te la compania X- unchiul meu e mare de tot acolo, mi-am albit dintii si am dat 5000 de lei noi! Femeie, se numeste pasta de dinti si apa, daca le folosesti chiar si o data pe luna au effect, crede-ma. Cum subiectul chiar nu ma interesa, si conversatia devenise deja ciudata m-am ridicat si am plecat.

Persoana care inca nu aflase de pericolele fumatului dupa mine, si iar imi aduc aminte de cat vroiam sa imi tai si parul doar sa nu mai trebuiasca sa trag atata de scaiete, ca oricum nu iesea. E parca blestemul meu, de fiecare data cand nu support o persoana exact acela e omul care efectiv ma hartuieste cu oferta lui/ei de prietenie in timp ce eu sunt gata-gata sa pun mana pe plici. Valea! Poc! Poc!

Este ora 10:45 si deja ziua merge fantastic. Stiu ca exista un singur mod de a rezolva problema- baricadare totala in casa pentru restul zilei pana cand Ju-ju-ul dispare. In alta stare de spirit, cinismul mi-ar fi fost mai putin pronuntat, poate aproape inexistent. Cum insa nu e alegerea mea, fac soldul final: mancare am, WoW am, partial in doua saptamani- am!

Intr-o mult mai buna dispozitie azi,

Pixie

4 comentarii

Din categoria Andreea

Timp spatiu context

Foarte multe evenimente din ultimele zile m-au facut sa imi aduc aminte de liceul ( !! ) meu drag din Braila.

Okay, faceam absente cand chiuleam, dar erau ale mele.

Plangeam in clasa a 5-a cand ma certa diriga, dar mi-a fost simpatica pana la final.

Ma ofticam cand luam 9 intr-o lucrare, dar m-am bucurat cand am luat 4 in lucrare la biologie.

Imi placeau orele de istorie la nebunie, dar totusi sunt praf la capitolul asta.

Imi placea sa petrec timpul in biblioteca scolii, dar de cele mai multe ori mergeam acolo cand vroiam sa scap de vreo ora plictisitoare gen chimie. ( „ma pregateam” intens pentru olimpiade 😛 )

N-am „urat” niciodata un profesor asa cum mi s-a intamplat in facultate.

Am trait momente inaltatoare, gen inmanari de diplome, discutii in contradictoriu cu directorul, prezentari de scenete la ziua liceului, sincere felicitari, discursuri in numele clasei la banchetul de final, dar si momente absolut penibile [spre exemplu, atunci cand in clasa a 5-a am luat 3/4 din clasa – toti care au vrut sa chiuleasca – la un suc de ziua mea, iar a doua zi faceam cerere colectiva catre domnul director :)) ( Nu va imaginati ca am fost o chiulangita, dar, chiuleam atunci cand trebuia. 😛 )   Sau, in clasa a 6-a cand impreuna cu Diana si Luiza am umplut clasa de parfum inainte de ora de germana, in conditiile in care profa Dumitrescu era alergica – draga de ea nici macar nu s-a suparat; numai diriga a facut-o pe mama sa fie „mandra” de plodul ei la sedinta  ]

Am mers in fiecare an in ajun de Craciun cu colindul la profesori, chiar daca de cele mai multe ori am fost penibili, pentru ca in afara de Laura, nu imi amintesc sa fi cantat cineva bine :))

Profa de mate m-a crezut intotdeauna un copil mediocru, dar eu am apreciat-o la maxim. Ca sa va faceti o idee despre ce fel de om e profa mea de mate, Nistor Lidia, am inserat o imagine care reprezinta ceea ce onorabila „Ceasu’ rau, pisica neagra” ne-a scris pe tabla in clasa a 12-a,  in ultima ora de mate. RESPECT!

ultima ora de mate din liceu

Asa ca, dragii mei colegi care vedeti postul, abia astept sa facem intalnirea de 5 ani. Caci intalnirea de 10 ani va fi ” LE – GEN … wait for it … here it comes … almost there … DA – RY !!!! LEGENDARY ! ”

18 comentarii

Din categoria Ela