14 mai 2008

azi

lespedea rece din parc
                    ( resentimentele trag de un arc )
mapa grea, mereu verde
                    ( albastrul lui ieri se va pierde )
t-shirt ieftin, cu nume zgariat
                    ( n-acopera toamna un oftat )
passat vechi, pe sosea ancorat
                     ( clopote bat, n-are timp de-asteptat )

 
luni: rad mari iubiri.
marti: dezamagiri.
azi: flori si baloane.
maine: bomboane amare.

 

lungi kilometri regali
                    ( lanturi, ziduri, holuri sunt criminali )
sumbra cafea la mate
                    ( triumfator absurdul poate )
fond fara fund, sanul buclucas
                    ( dragostea nu-si gaseste salas )
mail fericit, zambet infinit
                    ( umbrela galben ucide subit )

 

luni: rad mari iubiri.
marti: dezamagiri.
azi: flori si baloane.
maine: bomboane amare.

 
tigarea tarziu regretata
                    ( efemer ca fumu-i, tacita )
sarutul sangeros, abstinat
                     ( Femeii obstinat inchinat )
mesaj tarziu, plin reminiscent
                     ( iarta-l, trebuie, fidel confident )
indiciul ultim, tipator, doritor
                     ( Le el, vesnic nemuritor )

 

luni: rad mari iubiri.
marti: dezamagiri.
azi: flori si baloane.
maine: bomboane amare.

12 mai 2008

Poker vs. BvB

Am avut o scurtă discuţie cu doi reprezentanţi ai Bursei de Valori Bucureşti. Nu sunt un investitor însă mă interesează cu siguranţă şi am avut astfel prilejul să aflu orice informaţie am dorit de la ei. Folosind abordarea standard, mi-au explicat iniţial cum majoritatea populaţiei nu are idee despre ce înseamnă bursa de valori şi ştie doar că se tranzacţionează “chestii” în cel mai bun caz. Au abordat problema riscului mediu implicat şi siguranţei relativ mari care vine din prisma faptului că se cunosc toţi parametrii, nu există necunoscute şi teoretic se poate prevedea orice fluctuaţie. Apreciind gradul mare de simplificare din explicaţia domnului şi sesizând intenţia sa de a atrage investitori cât mai mulţi printr-o prezentare idealizată, nu am putut să nu observ legătura dintre problemele care se pun la bursă şi jocul de poker. Nu degeaba se zice că “joci la bursă” şi nu degeaba sunt riscuri şi probabilităţi implicate. Mecanismele diferite prin care funcţionează cele două jocuri ascund în esenţă o abordare asemănătoare.

Asemănător prezentării domnului de sus, pot spune şi eu că jocul de poker este neînţeles de foarte multă lume care îl categoriseşte ca joc de noroc. Investiţia la bursă are asociată de asemeni un nivel de risc, în funcţie de cât de bine te-ai orientat, dar investitorii buni te învaţă să încerci întotdeauna să minimizezi riscurile. O investiţie extrem de riscantă nu se merită pentru că atunci tot ce faci este să joci la noroc. În jocul de poker intervine deasemenea noţiunea de investiţie asociată cu grad de risc atunci când pui bani în pot pentru cărţile care le ai în mână. Nu poţi ştii ce cărţi au în mână adversarii însă jucătorii buni de poker te învaţă să citeşti adversarul după istoria mâinilor jucate de el. Există un grad de necunoscut însă o observare atentă a jucătorilor şi acţiunilor din jurul tău te pot ajuta mult în decizia ta. Urmărirea indicilor pieţei bursiere, orientarea eficace şi urmărirea atentă a acţiunilor ce au loc la bursă te ajută mult în luarea unei decizii de investiţie.

Asemănarea fundamentală însă între aceste două jocuri este noţiunea de investiţie pe termen lung. Chiar şi mulţi din cei care joacă poker nu înţeleg şi nu aplică acest lucru. Orice sesiune de joc e un mic pas spre obiectivul final, îndepărtat. Pierderile sunt inevitabile dar trebuie să ai un suport financiar cu care să le acoperi. Jocul e statistic, de aceea trebuie jucate doar mâinile cu probabilitate mare de câştig. Cea mai importantă idee din poker se poate exemplifica aşa: dacă în 2 din 5 cazuri vei pierde cu mâna pe care o ai iar în celelalte 3 vei câştiga atunci e întotdeauna profitabil să joci această mână, chiar dacă vei pierde de 10 ori la rând jucând-o, sau chiar de 20 de ori, pentru că statistic mâna e profitabilă, iar pe termen lung, dacă joci mâna de 100 000 de ori, atunci când tragi linie vei ieşi în profit pentru că asta dictează probabilitatea de câştig a mâinii. Investiţia pe termen lung este scopul oricărui jucător la bursă pentru că investind o sumă mică de bani fără acoperire atunci tot ceea ce face este să joace la noroc.

Domnului de la BvB nu am apucat să-i povestesc în detaliu despre aceste asemănări deşi discuţia pornise pe acest făgaş la un moment dat, însă sunt convins că le-ar fi sesizat şi el. Vă doresc curaj în abordarea jocurilor şi spor la bani, fie ca vin de la poker sau din investiţii la bursă. :)

10 mai 2008

Cum m-am lasat de gandit

“Cum m-am lasat de gandit. Mic tratat pentru intelectualii epuizati” de Hannes Stein.

O carte destul de subtirica ( desi pare groasa, aparentele inseala, nu-i asa? ), foarte usor de citit si agreabila. Cartea debuteaza cu un umor dulce si simpatic, continunand cu chestii mai grele: ironie, sarcasm, uneori seriozitate, toate combinate astfel incat nu mai stii cand e serios, cand e ironie si cand sa te opresti din ras.

Se prezinta cateva metode SIGURE pentru a te lasa de epuizanta sarcina de a gandi. Da, e epuizant uneori. Cartea poate pare foarte superficiala la inceput, insa pe masura ce o citeste noi sensuri ti se invart in cap: poate gandirea este corelata de multe ori cu lucruri negative; poate obisnuim prea mult sa ne facem griji, etc. Astfel, gandirea poate lua mai multe sensuri si putem explora acest termen.

Per total, va recomand cartea cand vreti sa cititi ceva usor, haios si relaxant. Plus ca va puteti lauda prietenilor mai destepti ca ati citit cartea asta si acum sunteti mult mai fericit; imediat toti vor dori sa se lase de gandit.

9 mai 2008

Vine valu’ si-mi ia calu’

                           

Stiu, e foarte catchy titlul. Treaba sta asa, in prezenta fabula rolul Valului este jucat de catre orice politist oarecare, AKA gabor, AKA curcan, AKA copoi, AKA sticlete, AKA pinguin, AKA crocodil, AKA politzai, AKA Garcea, sau mai general de catre politie, AKA potera, AKA rachetzii, AKA garda, AKA militia. Rolul calului este, in mare, jucat de catre actele, automobilele sau spaga care ne sunt ridicate de sus-numitii gabori.

Bine, probabil ca generalizez destul de mult, eu pana acum nu am intalnit retarzi decat la Circulatie, ca nu am avut mare treaba cu restul. Sau nu, mint, tot garda erau si aia care am venit anul trecut in parcul cu leagane dupa noi. La 11 noaptea…  ca sa ne intrebe daca avem 14 ani (ce-i drept, era aiurea sa presupuna asta fara dovezi). Ca daca aveam 14 ani, aveam voie in leagane. Dupa o examinare atenta a parului facial la noi, si marimea pieptului la ele, au dedus ca nu ne incadram, si am fost escortati afara din incinta locului de joaca, cu amenintarea ca daca mai calcam pe acolo, nu mai scapam asa usor. Pfeeew…
O scurta mentiune si pentru stimabilul de la Scorseze Security care s-a plimbat ieri dupa mine prin toata statia de la Romana ca sa ma escorteze inapoi la bariera sa bag cartela :D

 

Dar, marea problema tot aia de la Circulatie sunt, si cred ca orice om cu mai mult de 10km parcursi cu masina poate aproba. Saptamana trecuta, m-au oprit gigeii cu radarul, cica sa-mi ia permisu ca am depasit pe linie continua. Vine fericit rinocerul la geam, imi ia actele, imi taie repede  orice tentativa de comentat si se inchide voios in masinutza la scris procese verbale.
Eu stau, astept frumos in fata geamului vreo 5 minute. Dupa 5 minute, iese din masina, cu procesul verbal jumatate scris si imi da inapoi actele deoarece a constatat ca nu am depasit pe linie continua cand s-a uitat la inregistrare. … … … … Doua apogee in cazul asta, apogeul norocului, la mine, si apogeul prostiei, la ei.
Amin.

Alex.

7 mai 2008

bafta c*aie.

Pe 5 mai a fost ziua barbatului, o zi in care au atarnat mai jos si s-au ridicat mai sus ca in orice alta zi. Daca nu iti atarna nimic, nu ai dreptu sa fii fericit in ziua asta. Este ziua in care barbatii iubitori de femei petrec intre ei.
Umbla vorba ca s-ar incerca sa se faca un proiect de lege ca ziua barbatului sa fie sarbatoare legala. Asta ar insemna ca in fiecare 5 mai sa sarbatorim barbatia. Pana acum nu aveam o zi a noastra, in schimb era perioada 1-8 martie in care femeia primea cate un bold cu ata alb-rosie ca sa stie ca e ziua ei, ca altfel nu isi dadea seama. Adica ele ziceau ca e 9 martie, ziua cu 44 de pahare, dupa o saptamana de ate rosii si albe nu sunt destule 44. Si ce ar trebui sa insemne si asta, adica ele ne considera alcoolici? Cum adica ziua in care se bea cel mai mult e ziua barbatului da’ ziua de Ignat, cand curge sange, nu e ziua femeii ?
Motivu care e dat de cei care fac legea e ca femeia si barbatu sunt egali, si ca ar trebui sa aiba amandoi zile. In sfarsit, dupa milioane de ani in care numai femeia a avut drepturi, mai avem si noi. Cica daca o sa oficializam egalitatea asta, o sa fim mai europeni. Eu am o problema, nu se poate niciodata femeie=barbat. Daca s-ar putea asta daca te-ai casatori cu o femeie sau cu un barbat ar fi acelasi lucru, e nu o sa fie niciodata, pt ca femeia vorbeste mult mai mult ca barbatul. In plus, astia de fac legea mai zic ca daca se face ziua asta legala o sa fie zi libera, ca se munceste cam mult la noi.
Sa fim seriosi daca n-ar fi barbatii ar trebui sa se faca dildouri din lemn si s-ar taia paduri, sau din plastic, si daca raman alea intepenite, nu se dezintegreaza nici in 500 de ani. Borcanele ar ramane nedeschse pin camari, si camarile ar deveni atat de mari incat ar sufoca toata planeta. Masinile ar avea computere foarte performante ca sa duca masina de la A la B, computerele ar fi asa de destepte ca ar prelua controlul asupra omenirii si ar iesi Matrix 4.
Cu toate ca suntem indispensabili (nu chiloti, oameni) femeile zic ca nu suntem atat de tari ca nu trecem prin chinurile facerii. E sa stiti ca trecem si noi. Eu am trecut o data, cand am mancat mult si n-am mai evacuat vreo 3 zile, e aceeasi treaba. Ele mai zic ca sunt momente in care nu ne mai tin fortele si recurgem la pastile ca viagra. E, mare chestie.
Om fi noi jmecheri da’ cu toate astea, fara sexul slab, al nostru n-ar fi tare.

5 mai 2008

7 fete…

Dupa o binemeritata vacanta, plina de peripetii pe munte, ma intorc in Bucuresti ca sa ma bucur de trafic, praf si noxe.     Intamplator , intr-una din zilele trecute un prieten m-a supus unui test … In primul rand trebuie sa va spun ca nu e vorba de vreun banc sec de genu’ << cum bagi un elefant intr-un frigider? >>, e doar un calcul pur matematic( si logic ).

 

 Intr-un autobuz sunt 7 fete. Fiecare are cate 7 rucsacuri. In fiecare rucsac se afla 7 pisici mari. Fiecare pisica mare are cate 7 pisoi mici cu ea.
Intrebare: Cate picioare se gasesc in total in autobuz?  

 

Astept raspunsuri individuale si apoi  va dau si eu raspunsul corect, in cazul in care nu-l nimeriti din prima.   Sunt curioasa care vor fi rezultatele.

 

5 mai 2008

World Wide Wasteoftime

Pentru utilizatorul obişnuit, nivelul perceput de utilitate al reţelei numite Internet e exagerat. În afară de profesioniştii IT, pentru care este o resursă indispensabilă (e creat de ei, prin urmare e normal ca informaţiile cele mai multe să aparţină acestui domeniu), pentru surfer-ul normal, 80% din timpul petrecut pe internet e pierdere de timp. Utilitatea Internetului e evidentă în nişte cazuri extrem de simple, mai mult teoretice şi mai mult aplicabile instituţiilor, firmelor, organizaţiilor, oamenilor care au cu adevărat nevoie de un schimb rapid de informaţii. Aceste cazuri se rezumă la: comunicarea prin intermediul mesajelor e-mail, furnizarea de informaţii şi prestarea serviciilor (vânzare-cumpărare, legături cu servicii bancare, de ştiri sau altele asemănătoare).

Discuţia, după cum am reliefat la început, se referă la utilizatorul obişnuit, adică tipul cel mai comun. Problema pe care am sesizat-o este că au apărut atât de multe tentaţii, atât de multe forme de divertisment şi informaţii cu carul care în final nu prea au utilitate, încât dacă s-ar putea limita accesul fiecărei persoane care nu are cu adevărat nevoie de Internet la 30 de minute pe zi, cred ca i-am face un mare bine. În primul rând l-am îndepărta de la activităţi inutile şi s-ar putea concentra pe lucruri cu adevărat importante. În al doilea rând, am elimina poluarea acestei reţele virtuale cu informaţii false, am reduce considerabil zgomotul ideologic(inclusiv al nostru) ce se găseşte la ora actuală pe net, adică am păstra Internetul pentru scopurile la care se pretează cu adevărat.

Nici nu-mi pot imagina câţi bani au fost antrenaţi inutil, pentru că accesul la internet pentru omul obişnuit aduce nevoia de a-şi achiziţiona un calculator, investiţie care se repetă la câţiva ani sau chiar mai rapid pentru unii, din cauză că schimbul de filme, jocuri etc presupune putere de calcul. Nu mai vorbesc de resursele “invizibile”, de infrastructură necesare extinderii reţelei de Internet tot mai mult, aşa cum se întâmplă acum. Dacă am limita utilizarea Internetului doar la email, pagini de informare despre activitatea unei firme şi pagini de servicii (după cum am spus mai sus), resurse precum energia electrică (şi de aici altele mai importante Terrei) ar fi economisite. Până la urmă totuşi, nu poţi afirma că divertismentul e inutil, chiar dacă e domeniul primar care antrenează întreaga industrie tehnologică.

Cu toate acestea, utilitatea Internetului este în realitate aproape de zero pentru un utilizator obişnuit. În afară de un mod de a accesa linkurile de la şcoală pentru a descărca o serie de cursuri de la facultate, de a citi o ştire sau de a trimite un email, nu ştiu dacă mai rămâne ceva cu adevărat important pentru the average Joe. Aş mai putea adăuga că wikipedia e un adevărat life-saver. A fost o idee genială şi încă mulţi (inclusiv eu) nu pot înţelege cum de funcţionează (nu într-un sens tehnic, ci ideologic). În rest, divertisment en-gros şi nimic altceva. Majoritatea se conectează la Internet acum pentru email, messenger şi transfer de fişiere. Apoi descoperă şi jocurile online, hi5, myspace, youtube, last.fm etc. Dacă nu ar fi fost aceste aplicaţii de divertisment (care au existat şi la începuturi dar sub alte forme, primitive evident) nu ştiu în ce ar consta popularitatea Internetului.

Până la urmă e un nou mod de socializare, dar sincer îl prefer pe cel vechi, face-to-face. Dialogul e minunat, de ce să nu ne folosim această abilitate nemaipomenită de a scoate sunete articulate a speciei umane şi în schimb să ne pironim cu fundul în scaune, cu ochii în monitor şi cu degetele înfipte în tastatură ? Sigur nu vreau acum să vorbesc de sedentarismul adus de folosirea tehnolgiei. Cu toţii suntem conştienţi de acest fapt.

Cred că această “invenţie” minunată nu a reuşit să devină populară decât ca o platformă de divertisment. Ceea ce nu e un lucru rău în esenţă, dar după cum observă mulţi care au fost acolo când s-a născut, şi-a depăşit cu mult intenţiile originale.

Next Page »